avocatnet.ro 
„Criza COVID-19 a forțat guvernele să ia măsuri fără precedent cum ar fi restricționarea călătoriilor sau măsuri stricte de carantină. Ca urmare a acestor restricții, în multe situații, lucrătorii mobili nu își pot desfășura activitatea în statul în care lucrau în mod obișnuit. Astfel, unii dintre ei lucrează de acasă sau chiar nu mai pot lucra și sunt în diverse forme de concediu/șomaj. Aceste situații ridică anumite dificultăți în ceea ce privește taxarea internațională sau legislația de securitate socială aplicabilă”, potrivit celor de la KPMG, care au inventariat aceste probleme într-un raport recent.
1. Angajații lucrează în alt loc decât cel obișnuit: există riscul considerării unui sediu permanent și al plății unor obligații fiscale suplimentare?
Nu, potrivit celor de la Organizația Economica pentru Cooperare și Dezvoltare (OECD), întrucât vorbim de o situație temporară și excepțională de schimbare a locului de desfășurare a activității (criza COVID-19) și, prin urmare, faptul că angajații își desfășoară activitatea din alte state decât cele unde lucrau în mod normal nu trebuie să conducă la considerarea unor sedii permanente în statele respective.
Util: Detașarea în afara României în 2021: Cinci aspecte esențiale de care să ții cont, ca angajator
2. Locul conducerii efective, afectat de faptul că cei care conduc companiile trebuie să-și desfășoare activitatea din alte țări?
De asemenea, pe același considerent ca în situația de mai sus, locul conducerii efective și rezidența fiscală a companiei nu se schimbă ca urmare a relocării sau a imposibilității de a călători a directorilor executivi sau a altor persoane din conducerea companiei.
Notă: Reamintim, în acest context, că firmele străine al căror loc al conducerii efective se află în România sunt obligate, mai nou, să depună situații financiare anuale atât în statul de înființare, cât și în România. Persoanele juridice străine cu conducerea efectivă în România trebuie să completeze, până în iunie 2021, un chestionar în baza căruia Fiscul le va stabili rezidența fiscală în țară, dacă e cazul (modelul e neoficializat până acum, la începutul lui mai).
3. Unde se plătesc taxe pentru ajutoarele date de state angajaților?
„Acolo unde guvernele au intervenit pentru a ajuta companiile să își păstreze angajații pe perioada crizei, veniturile primite de angajat de la angajator vor fi impozitate în statul în care au lucrat anterior crizei. OECD asimilează aceste plăți unor așa numite «termination payments» care sunt atribuibile statului în care angajatul și-ar fi desfășurat activitatea în mod normal, adică statului în care a lucrat anterior crizei.
Astfel de plăți ar putea fi indemnizațiile de șomaj tehnic plătite de un angajator român. Conform celor de mai sus, în cazul unor angajați care anterior crizei COVID-19 își desfășurau activitatea în străinătate, această indemnizație de șomaj tehnic ar trebui impozitată în statul gazdă, chiar dacă în prezent angajatul se află în România”, scriu cei de la KPMG.
4. În condițiile actuale, e posibil ca salariaților mobili să li se schimbe rezidența fiscală?
Potrivit OECD, „la determinarea statului în care persoana locuiește în mod obișnuit ar trebui analizată o perioadă de timp suficient de lungă, nu doar perioada crizei COVID-19 sau perioada imediat următoare crizei.
Veniturile salariale ar trebui să fie taxate în conformitate cu prevederile tratatului de evitare a dublei impuneri aplicabil, chiar dacă acest lucru s-ar putea să atragă complicații.
În cazul în care angajatul desfășoară activitate din alt stat decât cel în care lucra în mod obișnuit, tratamentul fiscal aplicabil se poate modifica. Angajatorii pot avea obligații de reținere adiționale iar angajații pot avea, de asemenea, o obligație fiscală nouă sau sporită în statul de rezidență”.
Cei de la KPMG oferă aici mai multe exemple. Pentru o detașare din România în Germania, de pildă, unde angajatul (rezident fiscal român) e trimis în Germania pentru doi ani, veniturile salariale sunt impozitate acolo. „Dacă pe perioada crizei angajatul își desfășoară activitatea din România pentru compania din Germania, angajatorul român trebuie să reînceapă să rețină impozit prin payroll-ul local. Deci apare din nou o schimbare a țării care deține dreptul de impozitare. Aceste modificări în ceea ce privește dreptul de impozitare a veniturilor salariale în context internațional pot reprezenta adevărate dificultăți mai ales pentru acei angajatori care coordonează detașări multiple și în locații diferite”.
Recomandarea generală a celor de la KPMG este ca firmele cu angajați mobili să monitorizeze constant implicațiile legale, fiscale și de imigrare în fiecare jurisdicție, pentru că pot apărea obligații suplimentare fie pentru angajat, fie pentru companie, iar monitorizarea lor constantă ar putea minimiza costurile finale.
epoxid