De mai multe luni, inspectorii din cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală (DGAF) au posibilitatea de a emite decizii de impunere în urma verificării documentare (un tip de control fiscal care se desfășoară doar online). Totuși, specialiștii au atras atenția că schimbarea este neconstituțională, din moment ce această atribuție n-a fost stabilită prin lege, ci printr-un simplu ordin al Fiscului.
„E neconstituțional (că inspectorii DGAF pot emite decizii de impunere în baza verificării documentare - n. red.), după părerea noastră. În primul rând, se întemeiază pe un ordin, nu există o astfel de prevedere în Codul de procedură fiscală. Doi: nu poate exista o decizie de impunere fără o inspecție fiscală. Existența mijloacelor de probă este obligatorie. Accesul contribuabilului la acest dosar este, de asemenea, obligatoriu”, a explicat marți
Emanuel Băncilă, Partener la
Radu și Asociații SPRL, firma de avocatură corespondentă EY România, în cadrul
sesiunii din mai 2021 a conferinței de fiscalitate avocatnet.ro.
Practic, asta înseamnă că cei controlați online ar putea contesta în instanță
deciziile de impunere emise de DGAF în urma verificărilor documentare.
Verificarea documentară, care este, așa cum scriam mai sus, un tip de control fiscal desfășurat exclusiv la distanță, este reglementată de ani buni prin articolele 148 și 149 ale Codului de procedură fiscală. În urma acestei verificări,
se pot emite decizii de impunere atunci când se descoperă contribuabili cu obligații neîndeplinite.
Mai precis, la rezultatul verificării documentare, în lege scrie că
„organul fiscal stabilește diferențele de creanțe fiscale datorate prin emiterea unei decizii de impunere sau dispune măsurile necesare respectării prevederilor legale, după caz”.Problema este că
verificarea documentară a început să fie folosită efectiv abia din octombrie 2020. Asta pentru că, la acel moment, Fiscul a stabilit, printr-un ordin apărut în Monitorul Oficial, cine poate face verificarea documentară și, automat, cine poate emite decizii de impunere în baza acesteia. Conform declarației lui Emanuel Băncilă,
aceste chestiuni trebuiau stabilite prin Codul de procedură fiscală, nu printr-un simplu ordin.
Mai exact, acel ordin a stabilit că inspectorii din cadrul DGAF, printre alții, pot face verificări documentare și pot emite decizii de impunere. Actul normativ stabilește că deciziile de impunere
se emit sub rezerva unei verificări ulterioare.
Verificarea documentară are ca scop stabilirea corectă a situației fiscale a contribuabilului, așa cum scrie în Codul de procedură fiscală. Această metodă de control se face numai la sediul Fiscului - se analizează situația fiscală ce reiese din documentele de la dosarul fiscal al contribuabilului și din informațiile sau documentele relevante de la terți.
Când se găsesc diferențe față de creanțele fiscale, veniturile sau bunurile impozabile și/sau informațiile în legătură cu acestea declarate de contribuabil, reprezentanții Fiscului îi trimit o notificare și îi cer documente pentru clarificarea situației fiscale.
Dacă documentele sunt lămuritoare, cel vizat scapă de decizia de impunere. Însă, dacă acestea nu sunt lămuritoare sau dacă nu se transmite nimic în 30 de zile de la înștiințarea trimisă de autorități, Fiscul
emite o decizie de impunere cu banii suplimentari datorați.
Din declarațiile recente ale Mirelei Călugăreanu, președinta Fiscului, reiese că
verificarea documentară va fi din ce în ce mai folosită în următorii ani. Dacă pentru anul 2021 ținta este ca aproape o treime din controalele fiscale să se deruleze online, până în 2024 se vrea ca aproape trei sferturi din controale să se deruleze online.