Controale ANAF: Posibilele lipsuri din gestiune, o nouă tendință în verificările fiscale la companii

„În practica ANAF există niște trenduri ale momentului. Acum, trendul este în ceea ce privește diurnele, tichetele cadou și bunurile considerate lipsă din gestiune. Ce am sesizat în ultima vreme, din rapoartele de inspecție care ne-au fost aduse spre analiză, este că Fiscul își extinde din ce în ce mai mult definiția și propria concepție asupra lipsurilor din gestiune. Foarte multe lucruri par a fi lipsă din gestiune”, a atras atenția recent Luisiana Dobrinescu, Avocat fondator și specialist în dreptul fiscal la Dobrinescu Dobrev SCA, cu ocazia ediției din mai 2021 a conferinței de fiscalitate avocatnet.ro.

Pentru a arăta cum stau lucrurile concret, specialista a venit și cu două exemple ilustrative din practică. În ambele cazuri, considerațiile ANAF au fost demontate ulterior în instanțele de judecată.

Exemplul 1: Rebuturile din producție

O firmă care produce piese de mașini are linii automate de producție prin care se identifică eventualele defecte din piese. Dacă ar fi introduse pe piață, piesele respective ar putea cauza probleme majore în funcționarea automobilelor, astfel că liniile elimină automat rebuturile.

Firma colectează rebuturile în funcție de materialul din care sunt făcute și le predă ulterior colectorilor specializați de deșeuri, în baza unor procese-verbale. Pentru colectori sunt importante cantitățile, astfel că, de exemplu, se preiau două tone de piese metalice, dar în evidența firmei care a produs piesele figurează un număr exact de piese defecte, nu o cantitate anume.

„Din cauză că autoritatea fiscală n-a putut să facă [legătura între cantitatea preluată de colectori și numărul de piese defecte din evidența producătorului], a considerat că nu sunt suficiente dovezile prezentate care să susțină că sunt unele și aceleași piese. Și tot organul fiscal a spus că la inventariere s-a constatat că nu se mai regăsesc stocurile respective de piese în gestiune, în mod evident. Pentru că societatea, prin toate documentele contabile și procesele-verbale, tocmai arăta că au fost predate spre valorificare. În consecință, au fost considerate cheltuieli nedeductibile cheltuielile de producție cu piesele respective și TVA-ul aferent”, a explicat specialista.

Ulterior, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în recurs pe această problemă. Judecătorii au apreciat că la inspecție nu s-a făcut o analiză matematică a pierderilor, prin raportare la norma de consum a companiei, ci doar s-a considerat că sumele ies din sfera pierderilor tehnologice pentru că procentele de pierderi au fost determinate prin metoda experimentală, în loc să fie determinate printr-o formulă de calcul.

„Înalta Curte spune că modul în care fiecare societate își structurează procesul de producție depinde de capacitatea de producție, de natura și complexitatea proceselor de producție, de uzura mijloacelor de producție. Pentru că, în fond, într-un fel vorbim de o fabrică ce produce piese auto cu o precizie extraordinară și în alt fel despre o fabrică ce produce cherestea. Normal că liniile, echipamentele sunt diferite. Și, atunci, ca organ fiscal, nu trebuie să fii foarte formalist, în sensul că documentele justificative trebuie să aibă doar o anumită formă”, a spus Luisiana Dobrinescu.

De fapt, judecătorii au indicat că nici legislația contabilă nu face referire la modul în care trebuie calculată norma proprie de consum. Se precizează doar că nu trebuie incluse în costul bunurilor acele pierderi peste limitele normal admise.

Exemplul 2: Valoarea lucrărilor de construire

O firmă a contractat lucrări pentru consolidarea unui imobil, care urmau să dureze în jur de trei ani. În scopuri de taxe locale, firma a făcut o evaluare a imobilului respectiv după doi ani de la începerea lucrărilor, deși recepția era încă departe de a fi posibilă.

„Aici este altă situație, nu una de nedeductibilitate. Fiscul a admis deductibilitatea cheltuielii, dar a considerat ulterior că lucrările de construire sunt lipsă din gestiune. De ce a considerat asta? Este vorba de un contribuabil care avea un imobil de patrimoniu pe care voia să-l facă hotel și restaurant. L-a supus restaurării și, în raportul de evaluare pe care l-a întocmit în sopul impozitelor locale, figura acest imobil la o valoare mică pentru că lucrările de renovare erau în curs - nu se făcuse nici măcar o recepție parțială.

Deși aceste lucrări se derulau și societatea primise facturi de la antreprenorul respectiv pentru lucrări, pe care le dedusese, din cauza acestei evaluări în scopuri de taxe locale, organul fiscal a considerat că lucrările au dispărut. Nu există în gestiune, pentru că, dacă ar fi existat, spune Fiscul, ar fi trebuit să se regăsească chiar și în raportul de evaluare privind taxele locale”, a explicat avocata la conferința de fiscalitate.

Ulterior, judecătorii Tribunalului Municipiului București au considerat că observațiile Fiscului legate de lipsa lucrărilor din gestiune este inadecvată chiar prin raportare la datele speței. O lipsă a lucrărilor nu putea fi constatată, din moment ce n-a existat un inventar de bunuri materiale întocmit de firmă și examinat de ANAF.

„Deci, iată exemple pozitive în care jurisprudența îndreaptă foarte mult din practica autorităților fiscale”, a conchis Luisiana Dobrinescu.


Informații mai multe despre tendințele amintite mai sus -- diurnele și tichetele cadou -- pot fi găsite aici, în baza observațiilor de la specialiștii Deloitte România. Informații mai multe despre tendințele și noutățile legate de controalele ANAF la contribuabili pot fi găsite în secțiunea noastră dedicată.