Are angajatorul obligația de a aduce în vizorul autorităților faptele de discriminare din firma sa?

În privința actelor și/sau faptelor de discriminare, orice salariat are dreptul de a se adresa fie Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, fie direct instanței competente.

Acest drept este recunoscut salariaților și conform art. 27 alin (1) din OG 137/2000, „Persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului.”

Termenul pentru introducerea cererii este de trei ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.

Angajatorul are obligația de a se asigura în primul rând că a luat suficiente măsuri pentru prevenirea unor acte sau fapte de hărțuire/discriminare, dar și de a sancționa conform procedurii interne eventualele abateri, însă sesizarea CNCD sau a instanței competente este în sarcina persoanei care se consideră discriminată.

Dacă ne referim la acte de hărțuire care sunt incriminate de Codul penal, în funcție de modul în care poate fi pusă în mișcare acțiunea penală, angajatorul are obligația de a sesiza organele de cercetare penală sau de a informa salariatul victimă cu privire la dreptul său de formula o plângere prealabilă în conformitate cu dispozițiile legale.

Printre infracțiunile prevăzute de Codul penal putem aminti hărțuirea, hărțuirea sexuală, amenințarea, folosirea abuzivă a funcției în scop sexual.