„Un consumator care a contractat un împrumut exprimat în monedă străină și care nu are cunoștință de caracterul abuziv al unei clauze incluse în contractul de împrumut nu poate fi expus niciunui termen de prescripție pentru restituirea sumelor plătite în temeiul acestei clauze.
Informațiile furnizate de împrumutător consumatorului cu privire la existența unui risc de schimb valutar nu îndeplinește cerința de transparență dacă se întemeiază pe ipoteza că paritatea dintre moneda de calcul și moneda de plată va rămâne stabilă pe toată durata contractului”, scrie în recenta decizie CJUE privind mai multe cauze conexe.
În analiza Curții au ajuns situațiile mai multor contracte de credite în franci elvețieni, unde împrumutații, cetățeni francezi, trebuiau să dea înapoi banii în euro. Prin clauzele din contractele respective, consumatorii au fost expuși unui risc de schimb valutar neplafonat, cu privire la care aceștia nu au fost puși însă în temă - așa că s-a pus problema: sunt sau nu clauze abuzive și, dacă sunt, se poate accepta că orice pretenții legate de caracterul lor abuziv trebuiau ridicate într-o anumită perioadă de timp, într-un termen de prescripție? Cu alte cuvinte, e acceptabil în dreptul Uniunii ca termenul acela de prescripție să expire chiar înainte ca respectivii consumatori să fi știut că acele clauze erau abuzive?
„Curtea consideră că o cerere formulată de consumator în scopul constatării caracterului abuziv al unei clauze incluse într-un asemenea contract nu poate fi supusă niciunui termen de prescripție (...) Curtea arată că un termen de prescripție pentru restituirea sumelor plătite în temeiul unei clauze abuzive care riscă să fi expirat înainte chiar ca consumatorul să fi putut să aibă cunoștință de natura abuzivă a acestei clauze nu poate în niciun caz să fie compatibilă cu directiva”, a precizat CJUE.
Judecătorii europeni au subliniat totodată că împrumutaților trebuia să li se spună că contextul economic poate să influențeze variațiile cursurilor de schimb, întrucât consumatorul (împrumutatul) este cel care ajunge să suporte costul evoluției cursurilor de schimb la termen, iar profesionistul, adică cel care dă banii, are resursele necesare pentru a anticipa riscul de schimb valutar.
În fapt, CJUE a stabilit chiar anul trecut, printr-o altă decizie, că prescripția dreptului la acțiune în cazul unor clauze abuzive e legal, dar că trebuie respectate două chestiuni: statele membre UE să nu stabilească un termen mai strict decât a stabilit pentru acțiuni similare, de natură internă, dar și să fie efectivă și realistă posibilitatea consumatorului de a beneficia de remediul judiciar în cauză.
Comentarii articol (0)