CEDO: Like-urile unui salariat pe o reţea de socializare nu pot face obiectul unei cercetări disciplinare

CEDO a analizat o speţă în care o angajată a ministerului educaţiei din Turcia a fost concediată în urma unei cercetări disciplinare pornite de la o serie de like-uri pe care le-a dat unor articole găsite pe Facebook, ce făceau referire la critici virulente legate de presupuse practici ale autorităţilor, apeluri şi încurajări la protest împotriva acelor practici, exprimări de indignare cu privire la uciderea preşedintelui unui barou, denunţări ale unor presupuse abuzuri asupra elevilor în interiorul instituţiilor publice sau o reacţie critică la o afirmaţie, percepută ca sexistă, făcută de o personalitate religioasă cunoscută.

În urma cercetării disciplinare, efectuate în martie 2016, salariata a fost concediată pe motiv că aprecierile pe Facebook reprezintă încălcări ale condiţiilor stipulate în contractul colectiv de muncă. Angajata a contestat decizia la instanţa privind conflictele de muncă, dar această instanţă a stabilit că like-ul dat unei postări de pe Facebook nu poate fi acoperit de libertatea de exprimare prevăzută de drepturile omului, iar conţinutul postărilor ar fi dus la perturbarea ordinii şi liniştii la locul de muncă. Instanţa a mai reţinut că una dintre postările apreciate de salariată conţinea acuzaţii defăimătoare la adresa profesorilor şi ar fi provocat îngrijorarea elevilor şi a părinţilor. Salariata a înaintat şi un apel la această decizie, care i-a fost respins, iar o cerere depusă la curtea constituţională turcă a fost respinsă ca inadmisibilă.

Reclamanta s-a adresat, ulterior, Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a stabilit că, în decizia dată de instanţa turcă, s-a ţinut cont mai mult de conţinutul postărilor şi de informaţiile prezentate în ele decât de faptul că like-urile date reprezintă, de fapt, o formă de a indica interesul asupra unui subiect sau aprobarea celor spuse în respectivele articole, ceea ce este o practică generală de exercitare a libertăţii de exprimare în mediul online.

CEDO a mai atras atenţia că doar două domenii pot face obiectul unor limitări din perspectiva libertăţii de exprimare, respectiv discursul politic şi chestiunile privind interesul public.

În plus, Curtea a reţinut că relaţia de muncă nu presupunea o clauză de loialitate faţă de angajator, cum există în cazul companiilor private, ci contractul face obiectul legislaţiei turce privind angajaţii bugetari, în care datoria de loialitate nu are aceeaşi putere.

CEDO a mai stabilit că instanţa de judecată locală trebuia să analizeze şi impactul potenţial al aprecierilor făcute de persoana respectivă postărilor cu pricina, mai ales că afişarea acestora unui număr mic de cititori (cum era în acest caz) nu are acelaşi impact ca şi o postare publică pe o pagina web generalistă sau cu mulţi cititori. În plus, reclamantă nu a fost cea care a creat şi distribuit conţinutul respectiv, ci doar a apăsat butonul "Like". Curtea europeană a criticat şi faptul că instanţa locală nu a căutat să vadă dacă aprecierile făcute ar fi ajuns la elevi, părinţi, profesori sau alţi angajaţi, luând în considerare prieteniile sau gradul de popularitate a salariatei respective. Mai mult, instanţa locală nu a putut demonstra că, în răstimpul aprecierilor făcute pe Facebook şi cercetarea disciplinară, au apărut comportamente care să perturbe activitatea sau să pună în pericol ordinea de la locul de muncă.

Astfel, CEDO a reţinut că nu s-a ţinut cont de toate faptele şi circumstanţele de către comisia de disciplină când s-a stabilit că acţiunile salariatei erau menite să perturbe ordinea şi liniştea la locul de muncă, iar instanţa de justiţie turcă nu a cercetat dacă "like-urile" în cauză aveau potenţialul de a genera reacţii adverse la locul de muncă, iar motivarea pentru susţinerea deciziei de concedierii nu este relevantă şi suficientă.

CEDO a mai hotărât că decizia luată de comisia disciplinară, de concediere fără acordarea de compensaţii - în acest caz fiind sancţiunea maximă prevăzută de contractul colectiv de muncă -, este "fără îndoială o sancţiune extrem de severă".

De asemenea, curtea europeană a considerat că nu a existat o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între interferenţa dreptului reclamantului la libertatea de exprimare şi scopul legitim urmărit.

CEDO a stabilit că autorităţile turce trebuie să îi plătească reclamantei daune morale în valoare de 2.000 de euro.