Revenirea la muncă după vindecare sau sindromul post-COVID-19: Cum pot ajuta angajatorii

În acest sens, instituţia europeană a realizat un ghid pentru angajatori ce prezintă recomandări pentru adaptarea activităţii în cazul salariaţilor cu sechele post-COVID-19.

"Experienţa fiecăruia după COVID-19 este diferită; pentru unii este o provocare, dar pentru multe persoane care revin la muncă sub o anumită formă (nu neapărat cu normă întreagă sau la aceleaşi sarcini) este importantă din motive financiare, pentru îmbunătăţirea sănătăţii psihice şi din motive sociale, precum şi pentru a le oferi toate şansele de a rămâne activi în muncă, ceea ce le-ar putea ajuta chiar să se recupereze", scrie în ghid.

Pentru a ajuta persoanele cu sindrom post-COVID să revină la muncă, managerii ar trebui să păstreze legătura cu salariatul pe durata în care lipseşte de la muncă. Pe lângă comunicare, utilă ar fi şi o discuţie despre drepturile şi obligaţiile legale, atât ale angajatorului, cât şi ale salariatului privind concediul medical. Dacă există acces la servicii de medicina muncii şi/sau de asistenţă psihologică, este utilă informarea salariatului despre sprijinul pe care îl poate primi. 

"Acordaţi-i lucrătorului permisiunea de a se odihni şi de a se recupera. Multe persoane se simt vinovate că lipsesc de la muncă şi acest lucru poate fi o piedică în calea recuperării. Spuneţi-le că sunteţi acolo pentru a le ajuta şi a le oferi sprijin, nu le întrebaţi când cred că vor reveni la muncă", se mai recomandă în ghidul agenţiei europene.

Instituţia europeană avertizează ca unele persoane pot avea nevoie de un aviz medical înainte de a reveni la muncă, în situaţiile în care activitatea implică efort sau stres ridicat, dacă persoanele respective au funcţii critice în materie de siguranţă sau dacă lucrătorii au afecţiuni medicale anterioare care s-au deteriorat din cauza bolii.

Citeşte şi: Angajatorul nu îi poate obliga pe salariaţii care revin la locul de muncă, din carantină sau izolare, să prezinte un test negativ pentru COVID-19

Deşi, prevederile legale autohtone nu prevăd că revenirea la locul de muncă după COVID se face pe baza unei adeverinţe medicale, capacitatea salariatului de a-şi îndeplini sarcinile pot fi evaluate de către specialistul în medicina muncii.

Înainte de revenirea efectivă la muncă se recomandă iniţierea unei discuţii despre activităţile şi sarcinile pe care salariatul se simte în stare să le facă şi despre modificările de care are nevoie, care îl vor ajuta să-şi efectueze munca sau o parte din ea. 

În unele cazuri, pentru acomodarea salariatului la noua stare de sănătate pot interveni modificări ale locului de muncă.

Este posibil ca unii lucrători să-şi poată continua programul complet, în timp ce pentru alţii o reducere planificată a programului de lucru ar putea fi mai eficientă. De exemplu, pentru salariaţii cu simptome de oboseală, lucrul la distanţă şi "reducerea ritmului de lucru", respectiv lucrul cu pauze de odihnă în funcţie de simptome, sunt importante. 

Alte exemple pot viza modificări:

• ale programului de lucru (început, sfârşit şi pauze);
• ale orelor lucrate, zile mai scurte sau libere între zilele lucrătoare;
• legate de munca în schimburi, luând în considerare suspendarea turelor târzii sau timpurii şi/sau a turei de noapte;
• ale volumului de lucru;
• ale datoriilor sau sarcinilor.