Asigurarea individuală pentru concedii medicale a celor care nu au venituri se face conform OUG nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate.
Despre ce concedii vorbim, mai exact:
a) concedii medicale şi indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afara muncii;
b) concedii medicale şi indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, exclusiv pentru situaţiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale;
c) concedii medicale şi indemnizaţii pentru maternitate;
d) concedii medicale şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav;
e) concedii medicale şi indemnizaţii de risc maternal.
Concret, asigurarea se face în baza unui contract încheiat cu casa de sănătate de care aparține persoana, iar cel care vrea să se asigure este condiţionat de plata unei contribuţii (lunare) în cotă de 1% aplicate asupra venitului lunar ales, înscris în contractul de asigurare.
Dacă până acum am vorbit despre cât se poate plăti pentru a beneficia de concedii medicale și indemnizațiile aferente, acum e cazul să vedem cum s-ar calcula indemnizațiile în cazul acestor asigurați. Din start, vorbim de mai multe tipuri de concedii - pentru bolile obișnuite, pentru maternitate, pentru îngrijirea copilului bolnav etc. Fiecare dintre acestea are o indemnizație calculată ca un procent aplicat unei baze prevăzute de lege.
Față de cei care obțin venituri ca salariați și care sunt asigurați automat prin faptul că au contracte de muncă, angajatorul plătind contribuția pentru concedii medicale, în cazul celor care nu obțin venituri ca angajați, dar care se asigură individual, voluntar, la casele de sănătate, modul de calcul al indemnizațiilor ne duce cu gândul la întrebarea: la ce venit se raportează autoritățile atunci când le plătesc acestor asigurați concediile medicale?
Baza maximă de calcul lunară pentru indemnizații, în cazul celor care nu au venituri din salarii, însă care se asigură opțional, se stabilește ca medie a veniturilor asigurate, înscrise în contractul de asigurare, din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de asigurare, până la limita a trei salarii de bază minime brute - adică 9.000 de lei. Prin urmare, indemnizațiile se acordă raportat la cel mult 9.000 de lei pe lună.
Excepțional, cei care optează pentru încheierea contractului de asigurare pentru a beneficia de concedii medicale şi indemnizaţii pentru maternitate, primesc indemnizațiile raportate la o altă bază de calcul: media veniturilor asigurate, înscrise în contractul de asigurare, din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe ţară lunar - adică 36.000 de lei.
În fine, o altă întrebare extrem de importantă când vorbim de concedii medicale este următoarea: avem nevoie de stagiu de cotizare și cât ar trebui să fie acesta (ca minim) pentru a beneficia de concedii? Da, ca regulă, se cere un stagiu de cotizare anterior de măcar șase luni - dar există și excepții.
Potrivit OUG 158, concediul și indemnizația de risc maternal se acordă fără condiţie de stagiu de asigurare. De asemenea, potrivit ordonanței, „au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, fără îndeplinirea condiţiei de stagiu de asigurare, în cazul urgenţelor medico-chirurgicale, al unor tipuri de arsuri care se stabilesc prin normele de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă, inclusiv pentru perioada de recuperare, tuberculozei, bolilor infectocontagioase din grupa A, stabilite prin hotărâre a Guvernului, neoplaziilor, SIDA, precum şi în cazul bolilor infectocontagioase pentru care se impune măsura izolării”.
Comentarii articol (8)