Salariații Kurzarbeit nu ar putea presta ore suplimentare, nu doar din punct de vedere tehnic, dar și analizând scopul măsurilor adoptate, respectiv sprijinirea salariaților și angajatorilor în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, precum și pentru stimularea creșterii ocupării forței de muncă.
Privit din punct de vedere tehnic, Kurzarbeit presupune reducerea timpului de muncă în contextul în care activitatea angajatorului este afectată și acesta n-ar avea posibilitatea suportării indemnizației prevăzute de art. 53 din Codul muncii.
Analizând dispozițiile legale, munca suplimentară reprezintă activitatea prestată în afara duratei normale a timpului de muncă, durata normală fiind cea înscrisă în contractul individual de muncă, nu cea redusă.
Altfel spus, dacă salariatul ar lucra în afara timpului de muncă redus, aceasta nu ar putea fi considerată muncă suplimentară, ci diminuarea perioadei de reducere a timpului de muncă.
Dacă privim programul de lucru și modul de repartizare al acestuia, angajatorul poate modifica unilateral aceste elemente, dar cu respectarea dispozițiilor privind acordul organizației sindicale/reprezentanților salariaților și cu încadrarea în limitele prevăzute de lege.
Vor fi respectate și prevederile Codului muncii cu privire la timpul de muncă și de odihnă, zilnic și săptămânal. Angajatorii care constată că programul stabilit inițial / modul de repartizare nu mai corespunde necesităților unității, îl pot modifica în situația în care pot justifica noua situație sau pot opta pentru diminuarea timpului pe care inițial l-au redus.