Comparație: Munca ne/subdeclarată și prestarea muncii peste program - cum se aplică sancțiunile și ce încadrări se fac

A. În privința muncii nedeclarate, Codul muncii prevede mai multe situații, respectiv:

• primirea la muncă a unei persoane fără încheierea contractului individual de muncă în formă scrisă, cel târziu în ziua anterioară începerii activității;
• primirea la muncă a unei persoane fără transmiterea elementelor contractului individual de muncă în registrul general de evidență a salariaților cel târziu în ziua anterioară începerii activității;
• primirea la muncă a unui salariat în perioada în care acesta are contractul individual de muncă suspendat;
• primirea la muncă a unui salariat cu depășirea duratei timpului de muncă stabilită în cadrul contractelor individuale de muncă cu timp parțial, cu excepția cazurilor de forță majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor acestora.

Astfel, angajatorii care fie nu încheie cu salariații un contract individual de muncă, fie nu-l transmit în registrul general de evidență în termenul legal, intră sub incidența dispozițiilor privind munca nedeclarată, amenda fiind de 20.000 de lei pentru fiecare persoană, fără a depăși 200.000 în total.

Tot în categoria muncii nedeclarate intră și prestarea muncii în perioada în care contractul de muncă este suspendat, indiferent de tipul suspendării, amenda fiind tot de 20.000 de lei pentru fiecare persoană depistată, fără a depăși valoarea cumulată de 200.000 de lei.

Salariații încadrați în muncă în baza unor contracte cu timp parțial nu pot presta muncă suplimentară, iar nerespectarea acestei dispoziții este încadrată tot în categoria muncii nedeclarate, sancțiunea fiind amenda de la 10.000 la 15.000 de lei pentru fiecare persoană, până la valoarea cumulată de 200.000 de lei.

B. Munca subdeclarată reprezintă acordarea unui salariu net mai mare decât cel constituit și evidențiat în statele de plată a salariilor și în declarația lunară privind obligațiile de plată. 

Astfel, observăm că în cazul muncii subdeclarate vorbim de existența unui contract individual de muncă, încheiat și înregistrat conform dispozițiilor legale, însă remunerația declarată este inferioară celei pe care o primește salariatul, diferența fiind practic nefiscalizată.

Sancțiunea aplicabilă în astfel de cazuri este amenda de la 8.000 la 10.000 de lei pentru fiecare persoană identificată, până la o valoare cumulată de 100.000 de lei.

C. Munca suplimentară este, de asemenea, reglementată de Codul muncii, fiind posibilă prestarea ei numai de către anumite categorii de salariați și cu respectarea altor termene și condiții. Munca suplimentară nu poate fi prestată de salariații care au încheiate contracte de muncă cu timp parțial și, conform art. 124 din Codul muncii, de tinerii sub 18 ani, indiferent de tipul de contract încheiat (normă întreagă sau timp parțial).

În același timp, în cazul muncii suplimentare vor fi avute în vedere dispozițiile privind timpul de muncă și cel de odihnă, dar și repausul periodic, zilnic și săptămânal. Munca suplimentară presupune atât solicitarea angajatorului, cât și acordul salariatului, acestea fiind chiar mijloace de probă în cazul unui litigiu de muncă.

Nu mai puțin important este și termenul, recent modificat, în care angajatorul va compensa prin ore libere plătite munca suplimentară, acesta fiind în prezent de 90 de zile  după efectuarea acesteia.

Fiind un aspect foarte important, nerespectarea dispozițiilor legale cu privire la munca suplimentară se sancționează cu amendă de la 1.500 la 3.000 de lei pentru fiecare persoană identificată, fără a exista o limită maximă, așa cum este prevăzută în cazul muncii nedeclarate sau subdeclarate.

Astfel, un angajator poate fi sancționat pentru nerespectarea dispozițiilor legale privind munca nedeclarată, subdeclarată sau suplimentară astfel:

Atenție! Deși sunt reglementate distinct, prestarea muncii suplimentare de către salariații încadrați cu timp parțial nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor privind munca suplimentară, ci este încadrată la muncă nedeclarată.

Încălcarea dispozițiilor privind munca suplimentară, cu excepția contractelor de muncă cu timp parțial, nu reprezintă nici muncă nedeclarată, nici subdeclarată, însă plata orelor suplimentare fără evidențierea acesteia în statele de plată și în declarații reprezintă muncă subdeclarată și, în măsura în care se poate proba, încălcarea dispozițiilor privind munca suplimentară.

Diferența dintre munca nedeclarată și cea subdeclarată este existența unui contract de muncă încheiat și declarat corespunzător, contract care nu reflectă  realitatea în privința remunerației, fără a lua în calcul munca suplimentară evidențiată și declarată corespunzător.