Mai exact, potrivit Legii 162/2017, “Entitățile ale căror situații financiare anuale sunt supuse, potrivit legii, auditului statutar sunt obligate să organizeze și să asigure exercitarea activității de audit intern, potrivit cadrului legal.”
De asemenea, potrivit aceleiași legi, auditul statutar reprezintă un audit al situațiilor financiare anuale individuale sau al situațiilor financiare anuale consolidate, efectuat în conformitate cu standardele internaționale de audit.
Corelarea acestor obligații se datorează faptului că, după cum a punctat Grigore Constantinescu, “auditul intern vine să funcționeze ca un al doilea nivel de control pentru manager și, automat, auditul financiar vine să certifice situațiile financiare”, iar pentru auditul financiar este util ca o societate să aibă control intern, pentru că se poate baza pe verificările efectuate în cadrul acestuia. Aceste informații sunt importante în contextul în care firmele trebuie să fie gata în următoatele luni cu situațiile financiare aferente anului 2021, termenul-limită de depunere fiind 30 mai 2022.
Obligația de auditare a situațiilor financiare și, prin urmare, de organizare a activității de audit intern li se aplică, după cum a indicat specialistul din cadrul NOA, entităților care, timp de două exerciții consecutive, îndeplinesc cel puțin două dintre următoarele criterii:
- totalul activelor depășește 16 milioane de lei;
- cifra de afaceri netă trece de 32 milioane de lei; și
- numărul de angajați depășește 50.
- societățile ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată;
- instituțiile de credit;
- societățile de asigurare, asigurare-reasigurare și de reasigurare;
- instituțiile financiare nebancare;
- fondurile de pensii administrate privat, fondurile de pensii facultative și administratorii acestora;
- societățile de servicii de investiții financiare, societățile de administrare a investițiilor, organismele de plasament colectiv, depozitari centrali, casele de compensare, contrapărți centrale și operatori de piață ori sistem autorizați sau avizați de Autoritatea de Supraveghere Financiară;
- societățile sau companiile naționale;
- societățile cu capital integral sau majoritar de stat; dar și
- regiile autonome.
În plus, după cum a mai evidențiat specialistul, orice conducător de departament de audit intern trebuie să fie, conform legii, și auditor financiar certificat. Adică, mai exact, conform OUG 75/1999 privind activitatea de audit financiar, responsabilii pentru organizarea activității de audit intern, coordonarea angajamentelor și semnarea rapoartelor de audit intern “trebuie să aibă calitatea de auditor financiar activ”.
Este important de menționat că, potrivit Legii 162/2017, nerespectarea cerințelor privind organizarea activității de audit intern și a Comitetului de Audit constituie contravenție și poate fi sancționată, teoretic, cu amendă de la 50.000 la 100.000 de lei. Însă, așa cum redacția noastră a explicat, momentan nu există o entitate însărcinată efectiv cu verificarea și sancționarea firmelor, dar niște modificări recente operate în sfera auditului „public” ar putea fi un indiciu că urmează noutăți și în sfera auditului „privat”.