România va avea, în sfârșit, o lege amplă a patrimoniului cultural. Măsuri pentru sancționarea proprietarilor neglijenți, facilități fiscale și alte propuneri cuprinse în proiectul de cod

Proiectul Codului patrimoniului cultural a apărut joi în dezbatere la Ministerul Culturii și reprezintă prima propunere materializată de codificare la nivelul multiplelor actelor normative ce vizează patrimoniul cultural românesc - „multiplele iniţiative de amendare a cadrului normativ, ineficiența în protejarea efectivă a patrimoniului, semnalată de o parte a societăţii civile, numărul mare de acte normative aplicabile dublat de neclaritatea sau insuficiența prevederilor legale actuale și de complexitatea procedurilor birocratice ce se traduc în multiple sarcini administrative atât pentru autoritățile publice, cât și pentru cetățeni, au pus pe agenda publică ideea de codificare”, potrivit expunerii de motive ce însoțește proiectul, o amplă lege ce va trebui adoptată însă în Parlament.

Iată câteva elemente de noutate pe care le propun cei care au elaborat proiectul de cod:

• noi categorii de protecție legală a patrimoniului: „reper al memoriei culturale”, care desemnează bunurile culturale materiale sau expresiile imateriale aparţinând patrimoniului cultural relevante pentru identitatea culturală locală; „peisajul cultural”, care reprezintă teritorii protejate ale căror valori și limite fizice sunt stabilite pe baza cercetării prealabile și care înglobează elemente valoroase din punct de vedere natural și cultural; „repere ale memoriei comunității”;
• enunțarea explicită a posibilității ca statul să iniţieze exproprierea pentru cauză de utilitate publică în vederea salvării de la pieire a  bunurilor aparținând patrimoniului cultural; 
• simplificarea procesului de atestare în domeniile patrimoniului cultural, urmând a se unifica cele două categorii de specialiști și experți, pentru încurajarea pătrunderii în domeniu a tinerilor, care se vor atesta debutanți, iar înalta specializare va veni după cinci ani de activitate; va exista o atestare - tehnician - și pentru cei fără studii superioare;
• pentru prima oară în legislația românească vor fi menționate ca instituții specializate în domeniul protejării patrimoniului cultural entitățile publice din domeniul media, deținătoare a unui important patrimoniu recent – patrimoniul media;
• pentru patrimoniul imobil: introducerea în corpul legii a criteriilor majore pe baza cărora, cu detalierile ce se impun prin normele specifice, se poate institui un nivel legal de protecție.
• acordarea dreptului autorităţilor locale de a menţine o protecţie locală pentru acele imobile sau grupuri de imobile care prezintă importanță locală și care pot fi protejate cu titlul de „repere ale memoriei comunității”, categoria nou introdusă de bunuri culturale protejate;
• revizuirea definiției noţiunii de „monument istoric”;
• pentru stimularea şi susţinerea proprietarilor privaţi în vederea protejării patrimoniului cultural naţional construit, sunt propuse o serie de măsuri fiscale şi financiare, acestea fiind insuficient reglementate în prezent; de exemplu, proprietarii persoane fizice care realizează pe cheltuială proprie, integral sau parțial, lucrări de întreținere, reparare, conservare, consolidare, restaurare, punere în valoare, precum și programe și proiecte culturale, beneficiază, în condițiile legii, de reducerea cu 40% a cuantumului impozitelor și a taxelor aferente acestor lucrări; de asemenea, proprietarii de monumente istorice sunt scutiți de la plata taxei de autorizare a intervențiilor executate exclusiv în scopul reparării, consolidării, conservării sau restaurării monumentelor istorice deținute;
• obligația publicității online a diverselor registre în care sunt inventariate bunurile culturale mobile, într-o formă centralizată, pe o platformă electronică dedicată protejării patrimoniului cultural gestionată de Institutul Național al Patrimoniului;
• se instituie mecanisme de recunoaștere a creatorilor-interpreți populari și a meșteșugarilor prin intermediul unui certificat de notorietate, care întărește importanța comunităților culturalepăstrătoare în procesul de recunoaștere, păstrare și punere în valoare a patrimoniului cultural imaterial. Totodată, se instituiemecanisme de finanțare a activităților de cercetare, protejare și punere în valoare, prin intermediul unei redevențe în beneficiul comunităților locale, pentru utilizarea de către terți a unor elemente înregistrate de patrimoniu imaterial;
• facilități pentru meșteșugari prin intermediul unor derogări de la Legea minelor și de la Codul Silvic, astfel încât aceștia să poată avea acces la materiile prime necesare desfășurării activităților, în condițiile existenței unor limite care să protejeze mediul natural;
• măsuri concrete pentru recunoașterea, delimitarea și protejarea zonelor de interes etnografic, astfel încât aspectul specific unor anumite areale să fie păstrat, în beneficiiul comunităților respective, ca resursă culturală, turistică și economică primară;
• includerea răspunderii solidare pentru prejudiciile aduse patrimoniului cultural, prin deciziile organelor colective de conducere ale persoanelor juridice de drept public sau privat; în acest fel se urmărește responsabilizarea persoanelor juridice care au în proprietate patrimoniu cultural sau a celor care au alte drepturi reale asupra patrimoniului cultural; de asemenea, în acest fel se urmărește responsabilizarea autorităților publice deliberative, ale căror decizii sau întârzieri în luarea unor decizii pot avea efecte negative asupra patrimoniului cultural.

În fine, Codul ar urma să intre în vigoare în 18 luni de la publicarea în Monitorul Oficial. 

Atenție! Prevederile proiectului sunt momentan puse în dezbatere la Ministerul Culturii, urmând să fie trimise Parlamentului după ce Guvernul aprobă proiectul. În forma propusă sau cu modificări de la parlamentari, proiectul trebuie dezbătut și aprobat în Parlament, iar legea va intra în vigoare în cele 18 luni de la publicarea în Monitor.