avocatnet.ro 
Distingem trei situații în care salariatului care absentează nemotivat i se poate suspenda contractul individual de muncă, respectiv în condițiile prevăzute în contractul individual de muncă, în cele prevăzute în contractul colectiv și în cele ale regulamentului intern.
Dacă angajatorul care suspendă contractul de muncă pentru absențe nemotivate nu respectă întocmai condițiile prevăzute în unul dintre documentele acestea, enumerate în cadrul art. 51 alin (2) din Codul muncii, iar salariatul contestă măsura în instanță, va fi analizată, în primul rând, procedura suspendării.
Aici avem în vedere și dispozițiile legale privind evidența timpului de muncă, în funcție de tipul contractului, dar și faptul că posibilitatea de a suspenda un contract pentru absențe nemotivate este, în realitate, un drept al angajatorului, acesta fiind condiționat de obligația de a stabili condițiile în care îl poate exercita și de a le comunica și salariaților, în funcție de documentul în care sunt prevăzute.
Ulterior, în conformitate cu condițiile prevăzute în contractul individual sau colectiv de muncă ori în regulamentul intern, va urma procedura de cercetare disciplinară prealabilă și va stabili și aplica sancțiunea, cu excepția avertismentului scris.
Dacă ne uităm la dispozițiile art. 51 alin (2) din Codul muncii, constatăm că norma nu impune suspendarea, ci prevede posibilitatea, aceasta fiind condiționată de respectarea prevederilor din contractul individual / colectiv de muncă și/sau din regulamentul intern, deci în situația în care nu există astfel de dispoziții în niciun document sau nu există regulament intern și/sau contract colectiv, o suspendare ar putea fi ușor pusă sub semnul întrebării.
În măsura în care, în contractul colectiv de muncă sau în regulamentul intern este încadrată ca fiind abatere disciplinară absența nemotivată/ nejustificată de la locul de muncă și procedura pe care părțile o vor urma, atunci angajatorul va putea aplica sancțiunea fără riscul de a fi anulată în instanță.
De asemenea, pentru includerea în regulamentul intern a condițiilor în care contractul de muncă va fi suspendat în situația absențelor nemotivate, salariații vor fi consultați în condițiile art. 241 din Codul muncii, având în vedere respectarea celor prevăzute de art. 8 din același act normativ. Mai concret, angajatorul este cel care stabilește, prin regulamentul intern, condițiile în care contractele de muncă pot fi suspendate, iar salariații pot sesiza inclusiv instanța competentă în cazul în care consideră că le sunt încălcate drepturile, în condițiile art. 245 din Codul muncii sau invocă nerespectarea condițiilor privind consultarea sau informarea.
În cazul în care condițiile în care poate fi suspendat un contract individual sunt prevăzute în contractul colectiv, conform dispozițiilor privind negocierea colectivă, suntem în prezența unei „legi a părților”, fiind evidentă nu numai consultarea, ci și exprimarea acordului de voință al părților.
Putem spune același lucru atunci când, în lipsa unui contract colectiv de muncă sau a unui regulament intern, condițiile suspendării contractului individual în cazul absențelor nemotivate sunt prevăzute chiar în respectivul contract și au la bază tot acordul părților.
În concluzie, suspendarea unui contract de muncă pentru absențe nemotivate este condiționată de stabilirea unor condiții clare în regulamentul intern sau negociate în cadrul contractului colectiv sau individual de muncă. De asemenea, chiar dacă efectul suspendării unui contract este suspendarea prestației și a plății drepturilor salariale, așa cum prevede Codul muncii, în cazul absențelor nemotivate cauza este neexecutarea obligației de a presta o activitate pentru și sub autoritatea angajatorului, acesta neavând obligația de a plăti drepturile salariale, deci suspendarea este mai mult efectul.
rodaf 
bvr