Subcontractorul va avea ulterior obligația de plată a diferenței datorate salariatului până la acoperirea integrală a drepturilor salariale cuvenite acestuia potrivit contractului individual de muncă, precum și a sumelor privind plata contribuțiilor asigurărilor sociale aferente.
Aceste noi obligații sunt aplicabile contractelor care se vor încheia după data de 12 mai.
Inițial, Ministerul Muncii a dorit să introducă această răspundere în Codul muncii, în luna octombrie a anului trecut.
Răspunderea vizează exclusiv activitățile prevăzute în anexa Legii 16/2017, fiind vorba despre următoarele activități:
- excavații;
- terasament
- construcții;
- montare și demontare a elementelor prefabricate;
- amenajare sau echipare;
- transformare;
- renovare;
- reparare;
- demontare;
- demolare;
- mentenanță;
- întreținere, lucrări de vopsire și curățare;
- îmbunătățiri.
Limita răspunderii rămâne neschimbată, contractantul fiind obligat să achite, în solidar sau chiar în locul subcontractorului, drepturile salariale nete rămase restante, însă nu cele prevăzute în contractul individual de muncă, ci raportat la salariul minim pe țară garantat în plată pentru domeniul construcțiilor.
Atât diferența dintre salariul net prevăzut în contractul individual de muncă și cel minim la nivel național, cât și impozitul și contribuțiile reținute de la salariați cad tot în sarcina subcontractantului, adică a angajatorului. Pentru recuperarea diferenței salariații vor acționa în conformitate cu dispozițiile Codului muncii și ale legii civile.
Notă: În prezent, salariile din construcții sunt exceptate de la plata impozitului pe venit și a contribuției pentru sănătate, având o cotă redusă pentru contribuția la pensii, în loc de 25% se plătește doar 21,25%.
Pentru situațiile care nu sunt reglementate în mod expres și pentru recuperarea integrală a drepturilor salariale rămân aplicabile dispozițiile Codului civil.