avocatnet.ro 
„Salariații detașați de pe teritoriul României în cadrul prestării de servicii transnaționale beneficiază, indiferent de legea aplicabilă raportului de muncă, de condițiile de muncă stabilite prin acte cu putere de lege, acte administrative, prin convenții colective sau sentințe arbitrale de generală aplicare, valabile în statul membru, altul decât România, sau în Confederația Elvețiană, pe teritoriul căruia/căreia sunt prestate serviciile, cu privire la (...)
c) remunerația aplicabilă pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, altul decât România, sau pe teritoriul Confederației Elvețiene, inclusiv plata orelor suplimentare, cu excepția contribuțiilor prevăzute de Legea nr. 1/2020”, scrie în Legea nr. 16/2017.
Chestiunea acordării salariului minim pe perioada deplasării transfrontaliere la nivelul stabilit în statul membru UE (iar nu la nivelul celui din România) se pune doar în cazul detașării - așadar, dacă firma a încadrat greșit situația de deplasare și nu a încadrat-o ca detașare, cel mai probabil va avea o problemă în cazul unui control al inspectorilor de muncă și fiscali. Cu atât mai mult, dacă firma i-a încadrat ca detașați pe respectivii conducători auto sau alte categorii de angajați și nu le-a acordat acestora dreptul stabilit la nivel legal.
În Legea nr. 16/2017 scrie că remunerația aplicabilă pe teritoriul altui stat membru e „suma de bani stabilită de dreptul intern și/sau practicile naționale ale statului membru pe teritoriul căruia este detașat lucrătorul, reprezentând toate elementele constitutive ale remunerației care sunt obligatorii conform dreptului intern, actelor cu putere de lege și actelor administrative sau convențiilor colective sau sentințelor arbitrale, care au fost declarate cu aplicabilitate generală”. E folosit cuvântul „remunerație” și nu „salariu” sau „venit” minim, însă conținutul noțiunii e același.
În cadrul unui recent webinar organizat de avocatnet.ro pe tema diurnelor și detașărilor în transporturile rutiere transnaționale s-a pus și problema acelor șoferi detașați care, în aceeași lună, petrec timp în mai mult de un stat membru, altul decât România. De exemplu, dintr-o deplasare de zece zile, patru e detașat într-o țară și șase zile, în alta.
„Practic, ar trebui ca remunerația acordată salariatului detașat să respecte minimul din ambele state. Dacă acord o remunerație mai mare decât minimul din ambele state, lucrurile sunt destul de simple. «Problema» se pune dacă nivelul remunerației minime din cele două state e sensibil diferit, dacă există o diferență mare, adică. Ar trebui să mă asigur că, din momentul în care salariatul e considerat detașat în statul cu o limită superioară a remunerației minime, suplimentez venitul respectiv, pe perioada aceea”, a explicat în cadrul evenimentului Mihai Anghel, avocat asociat TZA.
De fapt, problema cu care se confruntă firmele și, mai exact, cei care se ocupă de salarizarea acestor angajați, este aceea a identificării corecte a remunerației minime din statele respective, pentru că, de acolo, lucrurile ar trebui să fie relativ simple. Dacă avem remunerația minimă în S1 de 500 euro lunar, iar în cazul S2, de 750 de euro lunar, trebuie să ne asigurăm că nivelul salarial, cu tot cu indemnizație de detașare ș.a.m.d., atinge acel minim calculat însă în mod proporțional cu perioada în care salariatul a fost detașat în acel stat.
„E de văzut, în primul rând, dacă statele respective impun o remunerație minimă (un salariu minim) și care e nivelul acestuia. Apoi mă asigur că pentru cele șase zile în care a lucrat într-un stat membru, proporțional i-a fost acordată remunerația stabilită ca fiind minimă în statul membru respectiv. E aproape imposibil să poți să urmărești astfel de reguli specifice din fiecare stat membru, soluția ar fi probabil să le acordăm o remunerație acoperitoare pentru toate statele (...) ceea ce vine, desigur, cu un cost fiscal”, a completat Andreea Florian, tax senior manager TZA.
vasilegabriel