Sistemul de taxare a activității prestatorilor casnici conține unele neclarități. Cine și ce va plăti?

Activitatea prestatorilor casnici este reglementată prin Legea 111/2022, care se va aplica abia din ianuarie 2024. Până atunci urmează să vină norme de aplicare și să se pună la punct sistemul de remunerare prin tichete de activități casnice (un astfel de tichet va avea valoarea de 15 lei).

În privința taxării activității prestatorilor casnici, este important de reținut din start că (1) impozitul pe venit va fi datorat obligatoriu, indiferent câte tichete obține un prestator casnic. Cota de impozitare este de 10%, iar aceasta se aplică efectiv la o bază de calcul ce reprezintă 50% din valoarea tichetului. Impozitul datorat pentru fiecare tichet este de 10% din 7,5 lei, adică 0,75 lei.

Mai departe, legea prevede că prestatorii casnici vor datora și (2) contribuția la pensii. Cota de impozitare este de 25%, iar aceasta se aplică efectiv tot la o bază de calcul ce reprezintă 50% din valoarea tichetului. Astfel, contribuția la pensii datorată pentru fiecare tichet este de 25% din 7,5 lei, adică 1,875 lei.

Rezultă că, din suma brută de 15 lei aferentă unui tichet, prestatorul încasează o sumă netă de 12,375 lei. Diferența de 2,625 lei se duce la bugetul de stat.

Dacă până acum lucrurile sunt ușor de urmărit, de acum în colo acestea se complică. Probabil din cauză că a trecut pe repede înainte prin Parlament pentru a fi adoptată înainte de finalul lunii martie 2022, legea conține prevederi care se contrazic în privința contribuției la pensii (sau, cel puțin, care sunt nearmonizate). Pe de o parte, la alineatul 7 al articolului 9 scrie că plata contribuției implică automat că prestatorul este asigurat în sistemul pensiilor publice. Pe de altă parte, la alineatele 7 și 8 ale articolului 3 scrie că, pentru a fi asigurat în sistemul asigurărilor sociale de stat, prestatorul trebuie să preschimbe în bani cel puțin 85 de tichete, însă nu mai puțin de 25% din salariul minim brut pe țară.

Alineatul 7 al articolului 9:

Alineatele 7 și 8 ale articolului 3:

„(7) Plata contribuției de asigurări sociale, în condițiile prezentei legi, conferă prestatorului casnic calitatea de asigurat în sistemul public de pensii, potrivit prevederilor legale în vigoare.”

„(7) Valoarea minimă a contribuției lunare, calculată potrivit dispozițiilor prezentei legi, pentru ca un prestator casnic să beneficieze de calitatea de asigurat în sistemul de asigurări sociale de stat, este contribuția aferentă a minimum 85 de tichete de activități casnice. (8) Valoarea minimă a contribuției lunare prevăzute la alin. (7) nu poate fi mai mică de 25% din valoarea salariului minim brut pe țară garantat în plată.”

Contribuția pentru 85 de tichete este de 159,375 lei (1,875 x 85). Însă 25% din salariul minim brut actual (2.550 de lei), de exemplu, înseamnă 637,5 lei. Evident, în 2024 salariul minim brut va fi mai mare decât acum și poate că până atunci va fi actualizată și valoarea tichetului de activități casnice. Însă problemele rămân, momentan:

• Când considerăm, de fapt, că prestatorul e asigurat în sistemul de pensii? De fiecare dată când se plătește contribuția pentru un tichet sau numai în lunile în care se plătește contribuția pentru 85 de tichete sau numai în lunile în care se plătește 25% din salariul minim brut pe țară?
• Din moment ce legea nu prevede nimic despre cum se acoperă diferența dintre contribuția pentru 85 de tichete și echivalentul a 25% din salariul minim brut pe țară, cine o plătește efectiv? Prestatorul sau autoritățile? Sau prestatorul trebuie să cumuleze, de fapt, mai mult de 85 de tichete pe lună pentru a atinge 25% din salariul minim brut pe țară?
• Și, mai presus de toate, ce înseamnă efectiv că prestatorul e asigurat în sistemul de pensii de stat? Perioada de prestare de activități casnice e considerată stagiu de cotizare pentru obținerea pensiei sau nu? Dacă da, atunci cum se cuantifică efectiv?

Există șanse ca prevederile legii să fie lămurite prin normele sale metodologice, care ar trebui să vină în perioada următoare prin hotărâre a Guvernului. Totodată, nu este exclus ca Guvernul să fie nevoit să intervină prin OUG pentru a corecta legea în sine. Cert este că, în privința contribuției la pensii, legea este neclară în prezent.

Referitor la (3) contribuția la sănătate, situația este mai ușor de înțeles, deși nu în totalitate. Prestatorul casnic este considerat automat asigurat în sistemul public de sănătate (și are dreptul la pachetul de servicii medicale de bază) după ce preschimbă în bani cel puțin 85 de tichete, fără să fie obligat să plătească o contribuție. Nu se precizează la ce perioadă ne raportăm pentru a cumula acele 85 de tichete, astfel că acest lucru nu va conta. Totuși, este subliniat că va fi nevoie ulterior de preschimbarea lunară a 85 de tichete pentru a păstra calitatea de asigurat.

Și aici avem o problemă. Cât durează calitatea de asigurat după ce se atinge ținta inițială de 85 de tichete și după cât timp trebuie să înceapă prestatorul să preschimbe lunar 85 de tichete? Nu avem detalii în lege în acest sens.

În fine, legea mai stabilește că beneficiarul muncii prestatorului nu datorează (4) contribuția asiguratorie pentru muncă.

Dincolo de problemele Legii 111/2022, se prevede clar că declararea (prin formularul fiscal 112) și plata impozitului pe venit și a contribuției la pensii sunt obligații ce vor reveni agențiilor teritoriale pentru ocuparea forței de muncă. De ce? Pentru că, în esență, acolo se vor preschimba tichetele în bani. Reținerea taxelor se va face odată cu preschimbarea tichetelor, nu înainte.