Să refacem „istoricul” reglementării facilităților fiscale din industria alimentară și din agricultură:
- la final de 2021 e înregistrat în Parlament un proiect de lege care prevede facilități fiscale și un salariu minim de 3.000 de lei pentru aceste două mari sectoare de activitate;
- proiectul e adoptat tacit de Senat, ajunge anul acesta la deputați, primește o serie de amendamente și la 13 aprilie e votat de deputați;
- proiectul devine Legea nr. 135/2022 și urmează să se aplice începând cu veniturile lunii iunie 2022;
- între timp, apare și procedura de aplicare a legii - Ordinului Ministerului Finanțelor 1.525/2022;
- la 8 iulie 2022, practic, angajatorii mai așteaptă doar forma actualizată a declarației fiscale pentru a reflecta situația angajaților din cele două domenii; e prima lună în care, la nivel declarativ, se aplică facilitățile pentru veniturile lunii trecute.
Pe 4 iulie, apare la Ministerul Finanțelor proiectul de ordonanță cu nenumărate modificări la Codul fiscal. Deopotrivă vizate sunt și facilitățile pe domeniile acestea, precum și cele din construcții (ele fiind similare, oricum) - modificări prezentate aici.
Guvernul vrea să schimbe două lucruri importante privitor la aplicarea acestor facilități: salariul brut maxim la care se aplică să fie de 10.000 de lei (nu 30.000, cum prevede legea acum), dar, mai important de atât, îi scoate complet de la aplicarea facilităților pe cei care au cu firmele alte raporturi decât cele rezultate din contractele de muncă.
Dacă în cazul construcțiilor, vorbim de chestiuni care au apucat deja să se aplice în practică o perioadă bună de timp, în cazul facilităților din zona agroalimentară schimbarea e deja bulversantă. Practic, abia aplică facilitățile de o lună de zile, că firmele trebuie să se pregătească să schimbe datele problemei de la 1 august, în cazul reducerii plafonului de venituri la 10.000 de lei, respectiv de la 1 ianuarie, în cazul restrângerii sferei de aplicare a facilităților. Chestiunea poate deveni și mai bulversantă pentru profesioniștii din zona fiscal-contabilă dacă Parlamentul va aduce și el, așa cum e de așteptat, modificări pe textul acestei ordonanțe pe care o va adopta Guvernul.
Faptul că Parlamentul decide ceva, iar peste câteva luni Guvernul vine cu altceva, în paradigma aceasta în care, de ani și ani de zile, Guvernul a devenit legiuitor principal în zona fiscală, deși nu are prerogativa aceasta, nu face decât să întărească din nou ideea că fiscalitatea românească are un grad de predictibilitate ce tinde la zero. Nu ar trebui să ne mire, de altfel, că firmele sunt adesea prinse pe picior greșit când e vorba de aplicarea corectă a legii fiscale, întrucât ea se schimbă prea repede pentru ca un profesionist din domeniu să poată să țină, în mod rezonabil, pasul cu ea.
Comentarii articol (0)