Ce ar trebui să aibă în vedere angajatorii în contextul creșterii numărului de cazuri de COVID-19

În România avem aproape 15.000 de cazuri noi de infectare cu Covid-19 înregistrate săptămâna trecută, a declarat luni ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, într-o conferință de presă dedicată evoluției pandemiei, ocazie cu care a spus că, de astăzi, Ministerul Sănătății revine la raportarea zilnică a numărului de cazuri (raportările săptămânale pot fi analizate acum la Institutul Național de Sănătate Publică, aici).

Testarea pentru COVID-19 se poate face, la ora actuală, în mai multe moduri, dar, așa cum afirmă și ministrul sănătății, mulți aleg testarea pe cont propriu - cu teste rapide din farmacii - și nu sunt, practic, contorizați în datele ce ajung la Ministerul Sănătății. Chiar și în cazul acestor pacienți pozitivi, spune ministrul, recomandabilă e izolarea timp de cinci zile. 

Cei care se testează la medicii de familie sau prin serviciile ambulanței și sunt depistați pozitiv au posibilitatea să obțină astfel concediul medical. Acordarea concediului medical pentru izolare din cauza infectării cu COVID-19 încă este posibilă, potrivit OUG nr. 185/2005 (detalii pe acest subiect, aici). Concret, certificatele de concediu medical se eliberează de medicul de familie care are în evidență persoana infectată astfel:

• persoanele nevaccinate, care nu au trecut prin boală sau cele trecute prin boală de mai mult de 90 de zile, vor primi concediu medical pentru o perioadă de șapte zile;
• persoanele vaccinate sau trecute prin boală în ultimile 90 de zile, vor primi concediu medical pentru o perioadă de cinci zile.

Pentru cei care nu obțin însă concediul medical, munca de acasă poate fi o opțiune. Reamintim însă că telemunca se poate face doar cu acordul părților, dinainte exprimat. Când s-a terminat, în martie, regimul stării de alertă, am revenit la principiul telemuncii doar cu acordul salariatului, ceea ce înseamnă că telemunca nu poate fi dispusă, pentru că așa vrea una sau cealaltă dintre părțile raportului de muncă - discuția, pe larg, aici. 

Atât angajatorului, cât și angajatului le revin obligații în privința sănătății la locul de muncă (Legea nr. 319/2006). Acestuia din urmă îi revine obligația de a nu expune la pericol de îmbolnăvire alte persoane, prin urmare, dacă angajatul se testează pentru COVID-19 și află că este pozitiv, trebuie să comunice asta angajatorului, înainte de toate.

Cât despre măsurile pe care le-ar putea implementa angajatorul în ideea de a reduce riscul de îmbolnăvire, acesta trebuie să se ducă tot la regulile generale din zona de sănătate și securitate în muncă. Dacă ne gândim acum în mod special la acele măsuri ce puteau sau erau (obligatoriu) impuse, pe perioada stării de alertă, trebuie să avem în vedere faptul că nu mai există suportul legislativ care făcea posibilă sau obligatorie aplicarea lor, odată ce starea de alertă s-a terminat nemaiexistând motivul adoptării lor. 

Măsurarea temperaturii la intrarea în incintă, de exemplu, ar fi o măsură dificil de pus în practică la acest moment, subiectul acesta fiind atins într-una dintre conferințele organizate de avocatnet.ro în primăvara aceasta, când specialistul în relații de muncă explica faptul că aici este și o problemă ce ține de prelucrarea datelor personale - datele medicale fiind o categorie specială, sensibilă de date, care necesită o atenție mai mare față de alte date ale angajaților. 

Apoi, portul obligatoriu al măștii la birou ar putea fi, de asemenea, dificil de implementat în lipsa unor prevederi legale care să permită asta, plus că angajatorul ar trebui să dovedească că în felul acesta sunt protejați angajații de infectarea cu COVID-19, fără riscuri medicale pentru angajați (ne amintim că au existat excepții de la portul obligatoriu al măștii, reglementate la nivel legislativ, pentru anumite categorii de persoane cu afecțiuni medicale - or, în cazul de față, angajatorul ar trebui să țină cont și de contraindicații). Deși în cazul unităților medicale vom vedea astfel de măsuri puse în aplicare, în contextul creșterii numărului de infectări, situația este una specială tocmai prin prisma activității din aceste unități, dezideratelor de ordin sanitar și protecția unor pacienți cu afecțiuni care ar putea fi agravate de îmbolnăvirea cu COVID-19. Desigur, nimic nu-l împiedică pe angajator să recomande portul măștii la birou, atât angajaților, cât și terților care pătrund în incintă, strict ca o măsură de precauție ce poate fi implementată benevol. 

Trecând la măsuri de nivel organizatoric sau de organizare a muncii, ne întrebăm dacă angajatorii mai pot dispune acum decalarea orarului de muncă sau munca în ture. În ceea ce privește orarul de lucru, adică ora la care începe și cea la care se termină activitatea unui angajat, atâta timp cât se respectă programul convenit (norma de muncă), explica pentru avocatnet.ro un specialist, vorbim de atributul angajatorului. Pentru orarul de lucru, care nu ar avea de ce să se regăsească în contractul de muncă precizat, angajatorul nu are nevoie de acordul angajatului - angajatorul stabilește ora de începere și ora de terminare. Astfel, angajatorul ar putea stabili că unii angajați vin la 7:00 și alții la 11:00. 

Dar la munca în schimburi, chestiunea e mai complicată și nu trebuie confundată cu ideea de decalare a programului de lucru. Muncă în schimburi reprezintă, potrivit Codului muncii, orice mod de organizare a programului de lucru, potrivit căruia salariaţii se succed unul pe altul la acelaşi post de muncă, potrivit unui anumit program, inclusiv program rotativ, şi care poate fi de tip continuu sau discontinuu, implicând pentru salariat necesitatea realizării unei activităţi în intervale orare diferite în raport cu o perioadă zilnică sau săptămânală, stabilită prin contractul individual de muncă. Prin urmare, aici avem nevoie de o modificare contractuală. 

Angajatorul e liber însă să stabilească chestiuni ce țin strict de desfășurarea activității la punctul de lucru - că doar o parte dintre salariați merg la sala de mese într-un interval orar, în timp ce cealaltă parte, în alt interval, că la locul de fumat nu au voie decât maximum X persoane, că în birouri vor sta cel mult Y persoane, că trebuie limitată interacțiunea în anumite spații ș.a.m.d., întrucât acestea sunt derivate din atributul său de organizare a muncii.