Odată cu trecerea la impozit pe profit, microfirmele capătă acces la mai multe facilități fiscale, dar trebuie să fie mai precaute

Codul fiscal prevede, în prezent, mult mai multe facilități pentru plătitorii de impozit pe profit (cota regimului: 16%), prin comparație cu facilitățile pe care le au plătitorii de impozit micro (cota regimului: 1%). Din acest punct de vedere, trecerea la impozit micro a anumitor firme, în 2023, ar putea aduce cu sine o serie de oportunități.

„Astfel, deși pare descurajator faptul că, în loc de 1% din total, aceste firme vor trebui să plătească 16% impozit pe profit, se pot face, încă din 2022, pași importanți pentru pregătirea planului de afaceri și a bugetului pe anul 2023, astfel încât schimbarea sistemului fiscal aplicabil să le prindă pregătite. Un prim pas este să anticipeze impactul noilor obligații fiscale. Este foarte important să se identifice care sunt cheltuielile care ar putea fi deduse din veniturile impozabile ale societății și cum se poate beneficia de deduceri cât mai mari, care sunt acele cheltuieli care nu pot fi deduse din venituri sau care beneficiază doar de o deducere limitată, respectiv dacă pot beneficia chiar de reduceri sau scutiri de impozit”, au sfătuit, într-un articol recent, specialiștii de la NOA Tax&Training.

Iată câteva dintre facilitățile fiscale accesibile la impozit pe profit, conform Codului fiscal:

1. Scutirea de impozit a profitului reinvestit. Scutirea se aplică, în anumite condiții, pentru firmele care își investesc profitul în echipamente tehnologice, calculatoare electronice și echipamente periferice, mașini și aparate de casă, de control și de facturare, în programe informatice, precum și pentru dreptul de folosire a programelor informatice, produse și/sau achiziționate, inclusiv în baza contractelor de leasing financiar, și puse în funcțiune, dacă sunt folosite în desfășurarea activității economice.

2. Se pot forma grupuri fiscale pentru a plăti un impozit mai mic la stat. Deși nu vorbim de o facilitate fiscală în adevăratul sens al cuvântului, acest sistem de consolidare fiscală permite mai multor plătitori de impozit pe profit să-și compenseze profiturile cu pierderile pentru a reduce din suma ce trebuie plătită, per total, ca impozit pe profit. Grupurile de plătitori de impozit pe profit au fost introduse în 2021, primele putându-și începe activitatea în 2022.

3. Cheltuielile sociale sunt parțial deductibile. Cheltuielile sociale ale firmelor sunt deductibile în limita unei cote de 5%, care este aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului. Printre altele, este vorba de cheltuieli cu cadouri în bani sau în natură, inclusiv tichete cadou, tichete culturale și tichete de creșă, servicii turistice și/sau de tratament, inclusiv transportul.

4. Cheltuielile de sponsorizare pot fi scăzute din impozit. Aceste cheltuieli sunt nedeductibile, însă pot fi scăzute din impozitul pe profit la nivelul valorii minime dintre valoarea calculată prin aplicarea a 0,75% la cifra de afaceri sau valoarea reprezentând 20% din impozitul pe profit datorat.

Însă trecerea la impozit pe profit nu înseamnă automat că facilitățile fiscale pot fi accesate de firme fără o planificare prealabilă și fără riscuri. Acest regim nu doar că este mai complicat, ci vine și cu riscuri mai mari în ceea ce privește controalele fiscale. Companiile trebuie să fie foarte atente la cheltuielile pe care le fac și la justificarea lor prin documente.

„Impozitarea la profit nu aduce doar impozite mai mari, ci și o contabilitate mai complicată și un risc fiscal ridicat. La impozitarea micro, cheltuielile deductibile erau importante doar din perspectiva de a nu fi încadrate ca cheltuieli personale ale asociaților sau ale administratorului, respectiv impozitate cu 5% impozit pe dividende sau 10% impozit pe veniturile personale ale asociatului (după viziunea și imaginația inspectorului de la control). La impozitarea la profit, fiecare cheltuială contribuie la diminuarea bazei impozabile, a sumei la care se aplică acest 16%, deci pentru firmele cu impozit pe profit asta înseamnă mai multe controale și o atenție sporită la ce cheltuieli se înregistrează pe firmă”, a atenționat, într-un articol recent, expertul contabil Luiza Daneliuc.

Iată numai câteva exemple de situații prin care au trecut în ultima vreme plătitorii de impozit pe profit, pentru a înțelege la ce ar trebui să se aștepte cineva nou-intrat în regim:

1. Analiza deductibilității cheltuielilor. Inspectorii fiscali tind să conteste deciziile de afaceri ale contribuabililor atunci când analizează condițiile privind deductibilitatea cheltuielilor, însă o decizie recentă dată de Înalta Curte de Casație și Justiție ar putea pune capăt acestei practici. Plătitorii de impozit pe profit trebuie să știe, dacă s-ar lovi de o asemenea situație, că autoritățile fiscale ar trebui să analizeze deductibilitatea cheltuielilor doar din perspectiva condițiilor legale.

2. Atenție la așa-zisa dublare a serviciilor pentru care se cere deducerea. Cu toate că o firmă are un departament propriu de vânzări, aceasta poate deduce cheltuielile și TVA-ul pentru contractarea unor servicii externe suplimentare de vânzări, a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție. Decizia definitivă a invalidat formalismul excesiv al inspectorilor fiscali.

3. Atenție și la posibilele lipsuri din gestiune. Din practica anilor recenți reiese că inspectorii Fiscului se axează des pe posibilele lipsuri din gestiunea companiilor, în cadrul controalelor - problema este că autoritățile par să fie extrem de inventive uneori când apreciază ce este lipsă. Două situații exemplificative ar fi rebuturile din producție și valoarea lucrărilor de construire.

4. Dreptul de deducere a TVA-ului și construcțiile nefinalizate. Deși Fiscul are tendința să refuze deducerea TVA la construcții ridicate fără autorizație, practica pare să fie în schimbare. Ce-i drept, vorbim de o decizie obținută după o contestație pe cale administrativă.