Problema orelor suplimentare la contractele part-time, care sunt interzise, mai puțin în situații cu totul excepționale, este deja de domeniul binecunoscutului în materia relațiilor de muncă din România. Guvernul a susținut chiar că introducerea suprataxării part-time prin OG nr. 16/2022 ar trebui să diminueze chiar acest fenomen al muncii la gri - când se încheie contracte pe câteva ore și se muncește, de fapt mai mult. Doar că situațiile sunt diferite în practică: pe de o parte, sunt aceia care au contract pe câteva ore și primesc restul de bani „în plic”, iar, pe de altă parte, cum e situația de la care am plecat în acest material, a celor care muncesc peste acele câteva ore din contract și nu sunt remunerați nici măcar în plic.
Și dacă, totuși, se muncește în fapt peste orele din contract? Codul muncii califică această situație în mod expres ca muncă nedeclarată - „primirea la muncă a unui salariat cu depășirea duratei timpului de muncă stabilită în cadrul contractelor individuale de muncă cu timp parțial”.
Un angajat prezenta recent situația de la locul său de muncă astfel: din august, la o normă parțială de muncă, am început să lucrăm ore suplimentare, impuse sub pretextul că suprataxarea dată de Guvern le dă dreptul angajatorilor să le pretindă angajaților part-time să lucreze de banii plătiți în plus pe contribuțiile la pensii și sănătate; dar angajații nu primesc nimic pentru acele ore, care, deja, într-o lună ajung la totalul unui contract cu normă întreagă.
Care sunt problemele aici și pe care ar trebui să le știe angajații aflați în această situație:
- la part-time, munca peste program e strict interzisă de Codul muncii; poate să se întâmple, cu caracter excepțional, adică în cazurile de forță majoră sau pentru că e necesar să se facă lucrări pentru a preveni producerea unor accidente ori pentru a înlătura consecințele unora - și ar trebui remunerată corespunzător!
- dacă angajatorul vrea ca angajații să lucreze mai multe ore, iar angajații sunt de acord cu asta, poate modifica norma într-una mai mare sau să transforme direct contractele în unele full-time, adică cu normă întreagă, de la caz la caz; dacă angajații muncesc mai mult decât norma parțială e absolut necesară discuția cu angajatorul pentru modificarea contractului astfel încât acele ore dorite de angajat (de la 4 ore zilnic, să zicem, la 6 ore) să se reflecte în contractul angajatului; lucrurile nu se pot derula doar la nivel de înțelegere tacită sau verbală, ci scrisă, chiar dacă angajatorul le plătește, în mână, banii pe orele în plus.
Reamintim aici că, chiar dacă nu există o dispoziție scrisă prin care angajatorul a cerut angajatului să lucreze peste program, aceste ore suplimentare se pot dovedi, totuși, dacă e nevoie, în instanță - detalii, aici.
În astfel de situații, angajații ar trebui să se adreseze inspectoratelor teritoriale de muncă pentru a semnala încălcarea legii de către angajatorii pentru care lucrează.
Comentarii articol (1)