ACCES PREMIUM
Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a decis, în cadrul completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept civil, că funcționarii publici cu statut special nu sunt obligați să depună o cerere pentru a beneficia de compensarea cu timp liber a orelor suplimentare, astfel încât să fie îndreptățiți, ulterior, să primească plata acelor ore în situațiile în care nu a fost posibilă compensarea cu timp liber. Decizia vine în contextul unei dispute legale inițiate de un fost polițist, care a solicitat plata pentru orele suplimentare necompensate și recalcularea pensiei în mod corespunzător. Instanța a clarificat astfel aplicarea unor prevederi din OUG nr. 114/2018 și OUG nr. 130/2021 referitoare la compensarea orelor suplimentare.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Realități de pe piața muncii
Un angajat acuză probleme legate de neplata orelor suplimentare și neacordarea concediului de odihnă anual, semnalând încălcări evidente ale legislației muncii. Deși orele suplimentare trebuie compensate fie prin ore libere plătite, fie printr-un spor salarial, angajatorul a invocat cheltuielile de protocol, printre altele, ca motiv pentru lipsa banilor necesar a fi plătiți angajaților. Codul muncii prevede că salariile au prioritate față de alte obligații financiare și că dreptul la concediu de odihnă este garantat. Respectarea acestor drepturi ale angajaților nu este însă întotdeauna garantată.
Citește articolul
ACCES GRATUIT
Conform Codului muncii, angajații au dreptul de a refuza munca suplimentară fără a fi supuși sancțiunilor, iar instanțele de judecată susțin că refuzul nu constituie abatere disciplinară.
Citește articolul
ACCES GRATUIT
Munca suplimentară e tratată la nivel legislativ ca o excepție, legea limitând durata normală de muncă la opt ore pe zi și 40 de ore pe săptămână. Această reglementare protejează sănătatea și bunăstarea lucrătorilor, prevenind riscurile asociate cu stresul și epuizarea. Compensarea orelor suplimentare se face prin acordarea de timp liber plătit, iar plata unui spor este o măsură excepțională. Dacă orele peste program se tot adună în ideea rotunjirii unor venituri, se adună și în detrimentul sănătății.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Realități de pe piața muncii
Deși mai multe ITM-uri au anunțat că în urma controalelor din ultima perioadă au identificat foarte multe persoane prestând muncă nedeclarată sau subdeclarată și au aplicat amenzi semnificative, fenomenul persistă, iar efectele pe termen lung sunt îngrijorătoare. Pe lângă aspectul muncii nedeclarate sau subdeclarate, o altă încălcare a dispozițiilor legale rămâne în topul negativ al rezultatelor controalelor, fiind vorba despre nerespectarea perioadelor minime de repaus zilnic, săptămânal sau chiar anual. Citește articolul
ACCES PREMIUM
Realități de pe piața muncii
Orele suplimentare adunate într-o perioadă de timp pot da dreptul angajatului la câteva zile libere pe care acesta are dreptul să le ia într-o perioadă relativ scurtă de timp, de 90 de zile, calculate de la momentul prestării muncii suplimentare. Dacă, obiectiv, aceste ore sau zile libere nu pot fi luate, abia atunci se naște dreptul la un spor salarial. Când orele peste program se tot adună într-o sumă din ce în ce mai mare, în contextul unui volum imens de muncă, angajații nu mai ajung să profite de odihna la care au dreptul. Dar liberele la care au dreptul angajații pentru munca suplimentară nu se adaugă la concediul de odihnă.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Realități de pe piața muncii
Un angajat prestează prea multă muncă suplimentară în ultima lună din an. Pentru a păstra o aparență de așa-zisă legalitate, angajatorul decide să șteargă orele suplimentare din condică, cu tot cu semnăturile aferente, urmând să-i pretindă angajatului, atunci când va avea liberele compensatorii, să semneze ca și cum s-ar fi prezentat la muncă. Cam așa se descrie o situație care are nu doar un aer absurd și abuziv, ci și vădit infracțional.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Munca suplimentară ar trebui să reprezinte excepția, iar nu o situație atât de frecvent întâlnită în unele locuri de muncă. Din păcate, uneori este îmbrățișată de angajații înșiși, care în felul acesta sacrifică timpul personal pentru niște plăți suplimentare la salariu. Angajații sunt de acord, de plano, să lucreze suplimentar, spune un angajator, dar cum mă asigur că acordul lor este dat așa cum cere legea?
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Cu prevederile Codului muncii în față, un volum mare de muncă și câțiva angajați zeloși, la început de carieră, angajatorul își dă seama că nu-i poate remunera pentru toate orele peste program lucrate - pentru că ar fi nepermis de multe. În loc să mai recruteze câțiva care să acopere necesarul de muncă, angajatorul își deschide o altă firmă și le propune angajaților să semneze contracte și cu aceasta pentru a fi remunerați pentru toate orele petrecute la muncă. În speța de la care am pornit cu discuția de azi, angajații nu par să aibă alternativă și se întreabă dacă situația acestui al doilea contract este legală. Desigur, chiar și dacă angajații sunt dornici de un volum uriaș de muncă și cât mai puțină odihnă, situația nu devine mai puțin problematică.
Citește articolul
ACCES GRATUIT
După cum stabilesc regulile actuale, în cazul în care salariații sunt nevoiți să lucreze peste program, angajatorii trebuie să-i recompenseze cu ore libere plătite în cel mult 90 de zile calendaristice. Această regulă s-ar putea schimba în cazul unor angajați de la stat, potrivit unui proiect legislativ aflat în dezbaterea senatorilor. Mai exact, angajații instituţiilor din sistemul de ordine publică şi siguranţă naţională ar putea beneficia de extinderea termenului de compensare a muncii suplimentare prin zilele libere plătite la 180 de zile.
Citește articolul
avocatnet.ro explicăm legislația
Simona Voiculescu 
Dan Năstase 
Dragoș Niculescu