Răspunderea solidară: Se va detalia ce înseamnă rea-credință, pentru a evita riscul anulării deciziilor date de ANAF

__________

ACTUALIZARE (30.12.2022): Măsura era prinsă în forma inițială a proiectului, însă aceasta nu mai figurează și în forma oficială a OUG 188/2022. Modificările aduse de ordonanță sunt detaliate aici.
__________

„În practică, s-a constatat că au fost situații în care instanțele de judecată au anulat deciziile de atragere a răspunderii solidare, emise de organele fiscale potrivit articolului 25 din Codul de procedură fiscală, întrucât nu au fost identificate motivele care au condus la stabilirea relei-credințe a persoanelor răspunzătoare. (...)

Pentru a defini reaua-credință, în cazul atragerii răspunderii solidare, se impune completarea prevederilor articolului 25 din Codul de procedură fiscală cu un nou alineat, prin care să fie prezentate o serie de elemente ce pot fi avute în vedere de către organele fiscale. Menționăm că elementele prezentate nu sunt limitative, ramânând în sarcina organului fiscal să dovedească prin orice mijloc de probă admis de lege reaua-credință, utilizând toate informațiile pe care le deține”, este explicat în nota de fundamentare a proiectului de OUG.

Concret, se va dispune că, pentru stabilirea relei-credințe a persoanelor răspunzătoare, inspectorii ANAF vor putea avea în vedere următoarele:

• sustragerea, ascunderea ori risipirea patrimoniului, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea;
• pe perioada acumulării de obligații fiscale, debitorii s-au menținut în starea de dificultate financiară, fără a solicita acordarea uneia dintre formele de înlesniri la plată în vederea redresării activității și/sau deschiderea procedurii insolvenței;
• neîndeplinirea obligațiilor legale pe o perioadă consecutivă şi/sau îndelungată, care conduce la riscul neîncasării obligațiilor fiscale;
• săvârșirea de către persoana răspunzătoare a unui fapt sau act contrar prevederilor legale;
• utilizarea lichidităților financiare în alte scopuri decât pentru stingerea obligațiilor fiscale, cu excepția cazului în care acestea au fost folosite pentru cheltuielile necesare susținerii desfășurării activității.

Răspunderea solidară este reglementată la articolele 25 și 26 din Codul de procedură fiscală. Acolo scrie că răspunderea se stabilește prin decizie a ANAF pentru fiecare persoană fizică sau juridică în parte, aceasta fiind considerată act administrativ-fiscal. Desigur, o decizie de atragere a răspunderii solidare nu se poate emite fără audierea în prealabil a persoanei vizate.

Răspunderea se stabilește atât pentru obligația fiscală principală, cât și pentru accesoriile acesteia, iar decizia de atragere a răspunderii solidare devine titlu executoriu atunci când se împlinește termenul legal de plată. Termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare, dacă data comunicării deciziei este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, sau până la data de 20 a lunii următoare, dacă data comunicării deciziei este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună.

Practic, persoanele fizice și cele juridice pot răspunde solidar cu datornicii, atunci când este vorba, printre altele, de obligații fiscale restante sau de insolvabilitate. Procedura de atragere a răspunderii solidare este stabilită prin două acte distincte - un ordin ANAF pentru creanțele fiscale administrate de organul fiscal central și un ordin al Ministerului Dezvoltării pentru creanțele fiscale administrate de organele fiscale locale.

Atenție! Pentru a se aplica, proiectul de OUG trebuie adoptat de Executiv și publicat în Monitorul Oficial. Urmărește aici stadiul proiectului.