avocatnet.ro 
„Astfel, în anumite cazuri, unei persoane i se poate atrage răspunderea dacă afectează realizarea obligațiilor fiscale cu rea-credință. În practică, s-a constatat că au fost situații în care instanțele de judecată au anulat deciziile de atragere a răspunderii solidare emise de organele fiscale potrivit art. 25 din Codul de procedură fiscală, întrucât nu au fost identificate motivele care au condus la stabilirea relei-credințe a persoanelor răspunzătoare. (...)
Se propune completarea prevederilor art. 25 din Codul de procedură fiscală cu dispoziții prin care să fie prezentate o serie de elemente ajutătoare pentru organul fiscal în demonstrarea relei-credințe. Menționăm că elementele prezentate nu sunt limitative, rămânând în sarcina organului fiscal să dovedească prin orice mijloc de probă admis de lege reaua-credință, utilizând toate informațiile pe care le deține”, este explicat în nota de fundamentare a proiectului.
Concret, se va detalia că, la stabilirea relei-credințe, inspectorii Fiscului trebuie să aibă în vedere cel puțin circumstanțe, situații, comportamente referitoare la fapte, acțiuni, inacțiuni, neîndeplinirea de obligații, omisiuni în legătură cu administrarea obligațiilor fiscale ale debitorilor. În acest sens (însă nu limitativ), inspectorii vor constata elemente precum:
- frecvența și/sau modul în care s-a procedat la nedeclararea, declararea și/sau neplata obligațiilor fiscale, manifestate prin acțiuni, inacțiuni, pasivitate, neglijență, respectiv dacă acestea s-au produs cu scopul de a nu plăti cu prioritate sumele corespunzătoare obligațiilor fiscale datorate, deși existau sume în casierie sau în conturile bancare și/sau se obțineau venituri din activitatea desfășurată, cu excepția cazurilor în care aceste sume au fost utilizate pentru achitarea unor datorii mai vechi decât obligațiile fiscale sau pentru efectuarea unor cheltuieli necesare continuității activității;
- fluxurile de capital, numerar, tranzacții, plăți către persoane fizice sau juridice, dacă sumele au fost folosite cu prioritate în alte scopuri decât cele de achitare a obligațiilor fiscale;
- date și informații referitoare la evoluția patrimoniului, inclusiv a fondului de comerț, periclitând astfel recuperarea obligațiilor fiscale restante ale debitorului. Prin fond de comerț se face trimitere la definiția din Legea Registrului Comerțului: ansamblul bunurilor mobile și imobile, corporale și necorporale -- mărci, firme, embleme, brevete de invenții, vad comercial --, utilizate de un operator economic în vederea desfășurării activității sale și a atragerii și menținerii clientelei.
Context: Este bine de știut că Guvernul a mai încercat și în 2022 să introducă detalieri privind reaua-credință în materie fiscală, tot printr-un proiect de ordonanță. Totuși, acele prevederi, care erau formulate mai sumar, n-au ajuns să fie oficializate în actul ce a devenit ulterior OUG 188/2022.
Răspunderea solidară este reglementată la articolele 25 și 26 din Codul de procedură fiscală. Acolo scrie că răspunderea se stabilește prin decizie a Fiscului pentru fiecare persoană fizică sau juridică în parte, aceasta fiind considerată act administrativ-fiscal. Desigur, o decizie de atragere a răspunderii solidare nu se poate emite fără audierea în prealabil a persoanei vizate. Răspunderea se stabilește atât pentru obligația fiscală principală, cât și pentru accesoriile acesteia.
Practic, persoanele fizice și cele juridice pot răspunde solidar cu datornicii, atunci când este vorba, printre altele, de obligații fiscale restante sau de insolvabilitate. Procedura de atragere a răspunderii solidare este stabilită prin două acte distincte - un ordin al Fiscului pentru creanțele fiscale administrate de organul fiscal central și un ordin al Ministerului Dezvoltării pentru creanțele fiscale administrate de organele fiscale locale.
Atenție! Pentru a se aplica, proiectul de OG trebuie adoptat de Executiv și publicat în Monitorul Oficial.
Ilincav