Angajatorii vor trebui să-i informeze pe angajați cu privire la formarea profesională. În lipsa informării, angajații vor putea cere inclusiv despăgubiri în instanță

În lista cuprinsă la art. 17 de elemente ce trebuie să facă obligatoriu obiectul informării prealabile înaintea semnării contractului de muncă va mai intra o literă, odată ce Legea nr. 283/2022 va intra în vigoare (adică în trei zile de la publicarea sa în Monitorul Oficial): „p) dreptul și condițiile privind formarea profesională oferită de angajator”.

Numai că în contractul de muncă nu vom regăsi o clauză cu acest obiect, parlamentarii făcând aici o excepție (alături de alte două clauze actuale, despre care vorbeam aici), pe considerentul că nu sunt chestiuni ce fac obiectul unui acord între părți. Desigur, părțile sunt libere să includă o clauză privind condițiile de formare profesională în cuprinsul contractului de muncă.

La momentul actual, nu doar că nu avem nicio obligație de a pune în contractul de muncă ceva referitor la formarea profesională, dar nici în informarea prealabilă nu avem nimic de cuprins în acest sens.

Ce face Legea 283/2022 e să-i oblige pe angajatori să le prezinte viitorilor angajați perspectivele de formare profesională pe care le au la acel loc de muncă. 

Totodată, mai adaugă Legea 283/2022, printre elementele obligatoriu de cuprins în regulamentul intern vor apărea și „informații cu privire la politica generală de formare a salariaților, dacă există”. 

Dacă până acum obligația de informare era „bifată” adesea de angajatori prin chiar cuprinsul contractului de muncă, acum că vom regăsi elemente care nu mai trebuie cuprinse în contract, dar trebuie să fie în informarea prealabilă devine mai clar faptul că această informare trebuie să îmbrace un suport individual, trebuie să figureze distinct de alte acte ale angajatorului - în fond, cum altfel va putea dovedi angajatorul, la care se află, de altfel, sarcina probei, că și-a îndeplinit obligația de informare, dacă nu având în spate un suport scris?

Ce riscă angajatorii dacă nu-și respectă obligația de informare? Angajatul va putea sesiza oricând ITM-ul (până acum avea la dispoziție doar 30 de zile să o facă), dar va putea să ceară inclusiv despăgubiri pentru lipsa unei informări complete.

Noul art. 19 va arăta astfel:

„(1) În situația în care angajatorul nu informează salariatul cu privire la toate elementele prevăzute de prezenta lege, acesta poate sesiza Inspecția Muncii.

(2) În cazul angajatorilor care au stabilite prin lege organe de inspecție proprii, salariatul se adresează acestora.

(3) În situația în care angajatorul nu îşi îndeplinește obligația de informare prevăzută la art. 17, art. 18, art. 105 şi art. 242, persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, are dreptul să sesizeze instanța de judecată competentă și să solicite despăgubiri corespunzătoare prejudiciului pe care l-a suferit ca urmare a neîndeplinirii de către angajator a obligației de informare”.

„Salariații care consideră că au fost informați potrivit art. 17 alin (3) pot sesiza Inspecția Muncii, ceea ce până în momentul modificării nu era prevăzut în mod expres, însă nu este exclusă nici sesizarea instanței competente. Diferența este că, în cazul sesizării Inspecției Muncii, aceasta poate dispune fie măsuri pentru îndeplinirea obligațiilor, fie chiar aplicarea unei sancțiuni, însă pentru solicitarea unor despăgubiri, salariatul trebuie să se adreseze instanței”, punctează Dan Năstase, consilier juridic specializat în relații de muncă, pe marginea modificării art. 19 din Codul muncii.

Cât despre angajații cu contracte în derulare, care vor prinde din mers aceste modificări la Codul muncii, amintim că în Legea 283 există o obligație angajatorilor de a comunica, la cerere, angajaților noile condiții privind raporturile de muncă. 

Ne reamintim, în acest context, că toți angajatorii sunt obligați să asigure formarea profesională în cazul angajaților lor. Ce diferă de la un angajator la altul e doar periodicitatea îndeplinirii acestei obligații. Angajatorii care au mai puțin de 21 de salariați au obligația de a asigura acestora accesul la programe de formare profesională cel puțin o dată la trei ani. În cazul în care au cel puțin 21 de salariați, accesul la formare profesională va fi asigurat fiecărui salariat la într-un interval de cel mult doi ani.

Util: Zece aspecte importante privind formarea profesională

Atenție! Legea nr. 283/2022 va intra în vigoare în trei zile de la publicarea în Monitorul Oficial.