Inspecția fiscală: Cum se poate obține suspendarea executării pentru datoriile stabilite prin decizii de impunere

În primul rând și cel mai important aspect care ar trebui avut în vedere este termenul de plată pentru sumele stabilite suplimentar prin decizii de impunere emise ca urmare a finalizării controlului fiscal. În conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală, termenul de plată al obligațiilor fiscale suplimentare individualizate într-o decizie de impunere se stabilește în funcție de data emiterii deciziei de impunere, astfel:

• dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare, inclusiv;
• dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare, inclusiv.

În cazul în care obligațiile fiscale stabilite suplimentar prin decizia de impunere nu sunt achitate până la termenele menționate mai sus, autoritățile fiscale ar fi îndreptățite să înceapă procedurile de executare silită. Pentru evitarea acestei situații, contribuabilii pot solicita suspendarea executării obligațiilor fiscale. În acest sens, legislația prevede două modalități de suspendare a executării obligațiilor fiscale.

 1.  Suspendarea executării în baza unei scrisori de garanție bancară

Suspendarea executării silite se poate obține în cazurile în care există posibilitatea punerii la dispoziție a unei scrisori de garanție bancară (SGB). Pe scurt, procedura aferentă ar implica:

• notificarea ANAF, cât de curând posibil după comunicarea deciziei de impunere, asupra intenției de a depune SGB;
• SGB trebuie depusă la ANAF în maximum 45 de zile de la data comunicării deciziei de impunere;
• SGB trebuie să aibă o valabilitate de cel puțin șase luni.

Principalul avantaj al utilizării SGB este acela că suspendarea executării obligațiilor fiscale intervine din oficiu, nefiind necesară îndeplinirea altor condiții suplimentare. Este, de asemenea, important de menționat că, în urma depunerii notificării menționate anterior, procedura de executare silită este suspendată/nu este începută pentru o perioadă de 45 de zile.

De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că SGB poate fi depusă numai ulterior depunerii contestației fiscale împotriva deciziei de impunere. Suspendarea executării pe un termen de cel puțin 45 de zile, prin procedura descrisă mai sus, este benefică din perspectiva timpului suplimentar acordat pentru redactarea contestației și ar putea elimina inconvenientele practice aferente unei potențiale nesincronizări a termenelor de plată aferente deciziei de impunere, respectiv a termenelor de plată pentru obligațiile fiscale curente. 

În situaţia în care pe perioada de valabilitate a SGB contestaţia ori acţiunea în contencios administrativ este respinsă, în totalitate sau în parte, organul fiscal poate executa garanţia după 30 de zile de la data la care acţiunea în contencios administrativ este respinsă definitiv, dar nu mai târziu de ultima zi de valabilitate a acesteia. 

 2.  Suspendarea executării în instanță

În anumite situații, suspendarea executării silite poate fi dispusă și de instanță în cazul în care contribuabilul depune o acțiune în acest sens. Această procedură a suspendării executării silite în instanță poate fi utilizată pe parcursul procesului administrativ de contestare a deciziei de impunere.

Astfel, după momentul depunerii contestației împotriva deciziei de impunere la ANAF, contribuabilul poate iniția o acțiune în instanță pentru suspendarea executării deciziei de impunere. Dacă instanța aprobă suspendarea, executarea silită este suspendată până la momentul la care instanța emite o hotărâre judecătorească în acțiunea pe fond (acțiunea ulterioară respingerii contestației administrative). Dacă această hotărâre judecătorească este favorabilă contribuabilului, suspendarea se prelungește până la momentul la care se emite o hotărâre judecătorească definitivă (după recurs).

Instanța poate aproba suspendarea executării dacă se demonstrează două condiții principale:

• existența unui caz bine justificat - adică se poate demonstra existența unor împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ;
• prevenirea unei pagube iminente - atunci când contribuabilul poate dovedi producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat. 

În cadrul procedurii suspendării pe cale judiciară descrise mai sus, este nevoie de depunerea unei cauțiuni (totuși, cuantumul ei este, în general, considerat rezonabil și nu ar trebui să cauzeze dificultăți financiare majore), nefiind necesare alte tipuri de garanții. 

Oricare dintre cele două proceduri menționate anterior pot, așadar, duce la suspendarea executării deciziei, până la momentul soluționării cauzei. Cele două proceduri nu se exclud una pe cealaltă, putând fi utilizate chiar și în paralel.

În paralel cu procedurile descrise mai sus, contribuabilii ar trebui să aibă în vedere formularea unei contestații împotriva deciziei de impunere și a constatărilor din raportul de inspecție fiscală. Termenul de depunere a contestației este 45 de zile calendaristice de la momentul comunicării deciziei de impunere, sub sancțiunea decăderii. Este important de reținut faptul că simpla formulare și depunere a unei contestații (în lipsa procedurilor de suspendare descrise anterior) nu influențează/suspendă obligația de plată a sumelor stabilite suplimentar. 

Desigur, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte și ale controlului fiscal în cauză, scenariile de mai sus ar trebui finisate și ar putea fi completate de măsuri suplimentare cu scopul de a asigura, pe cât posibil, continuarea activității contribuabililor respectivi, chiar și în prezența unei decizii de impunere care stabilește obligații fiscale suplimentare materiale.