UPDATE: Indicii de ierarhizare a salariilor pe baza standardelor ocupaționale pot figura, mai nou, în cadrul CCM-urilor

Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, în vigoare din 25 decembrie, stabilește: „Clauzele contractuale ale contractelor colective de muncă pot face referire, fără a afecta principul libertăţii contractuale, şi asupra următoarelor elemente: a) stabilirea coeficienților minimi de ierarhizare pe categorii de angajaţi/lucrători, ținând cont de standardele ocupaționale corespunzătoare (...)”.

Desigur, vorbim de prevederi opționale, doar pentru că sunt listate de noua lege a dialogului social nu înseamnă și că se vor regăsi în (toate) CCM-uri(le). Alături de prevederea de la lit. a), în noua lege mai sunt și alte „sugestii” de clauze contractuale enumerate - de exemplu, clauze care să prevadă măsurile privind armonizarea vieţii de familie cu obiectivele profesionale, timpul de lucru şi timpul de odihnă. 

Practic, dacă în urma negocierilor colective s-ar decide introducerea unor atare coeficienți, în unitățile unde acel CCM care-i cuprinde se aplică aceștia vor trebui să fie respectați, iar salariile minime să difere de la o categorie de angajați la alta.

Despre coeficienții de salarizare am vorbit ultima oară, în primăvara anului trecut, când anunțam sfârșitul parcursului legislativ al unei propuneri din Parlament. Aceasta prevedea ca, pe lângă salariul minim stabilit de Guvern, să funcționeze o serie de coeficienți minimali de ierharhizare, care s-ar fi înmulțit cu salariul minim, rezultând în mai multe niveluri de salarizare, unde cel mai de jos corespundea muncitorilor necalificați și cel mai de sus să fie pentru cei cu studii superioare de lungă durată, cu doctorat în domeniul activității desfășurate. Propunerea a picat testul de constituționalitate, iar apoi a fost respinsă definitiv în Parlament, la a doua tură legislativă, ceea ce înseamnă că nu mai are șanse să se concretizeze într-o lege.

Propunerea de atunci nu a picat testul de neconstituționalitate pentru că ierarhizarea, în sine, era neconstituțională, ci pentru că nu fuseseră respectate normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și, de asemenea, pentru că nu fusese indicată sura de finanțare (pentru că, dacă propunerea devenea lege, avea implicații asupra bugetului de stat - unele salarii trebuia să crească!).

Redacția noastră a realizat atunci, raportat la valoarea salariului minim din 2020, un material în care arătam, în cifre, ce ar fi însemnat revenirea coeficienților de salarizare în legislație și arătam că salariul minim ar fi putut fi, în unele cazuri, chiar de 4.000 de lei.