De anul trecut, Codul muncii îi dă dreptul salariatului de a absenta de la locul de muncă, în situații neprevăzute, determinate de o situație de urgență familială cauzată de boală sau de un accident, care fac indispensabilă prezența imediată a salariatului. Legea prevede o limită de zece zile pe an, iar ele trebuie anunțate angajatorului înainte de lipsa efectivă și trebuie recuperate ulterior.
Faptul că se recuperează înseamnă, așadar, că vorbim de un timp de muncă ce, chiar dacă nu e prestat efectiv atunci când ar fi trebuit, e prestat ulterior, în aceeași lună, luna viitoare sau peste ceva timp și va trebui plătit.
Când anume se face recuperarea e o chestiune de acord. Între timp, din 22 octombrie, de când a apărut noul drept al angajaților, una dintre întrebările frecvent adresate a fost cum ar trebui abordată plata acelor zile când angajatul face recuperarea lor în altă lună decât cea în care au fost efectiv luate. Altfel spus, zilele ar trebui să se plătească în luna în care sunt recuperate sau în luna aferentă, adică atunci când s-a lipsit în mod efectiv?
La solicitarea redacției noastre, cei de la Inspecția Muncii ne-au expus punctul lor de vedere, respectiv faptul că în situația recuperării zilelor de absență într-o altă lună decât cea în care au fost înregistrate, „plata salariului aferent acelor zile de absență se va face odată cu achitarea drepturilor salariale pentru luna în care au fost înregistrate”. Mai exact, salariul se va plăti integral în luna în care s-au înregistrat zilele de absență.
Atenție! În zilele de absență întemeiate pe acest drept al salariatului (art. 1522 din Codul muncii) nu se suspendă contractul de muncă, acest caz nefiind listat printre motivele de suspendare.
Totodată, este foarte important ca angajatul să-l anunțe în scris pe angajator despre aceste zile de absență - în cazul în care, de pildă, angajatului i se întâmplă ceva, trebuie să reiasă în mod clar că acesta absenta de la muncă, motivul absenței și încadrarea acestei absențe pe art. art. 1522 . Ideal, angajatorul ar trebui să aibă stabilit, la nivel intern, o minimă procedură pentru astfel de situații.
În fine, e foarte important să nu fie scăpate din vedere regulile privind timpul de muncă și timpul de odihnă, pentru a nu se ajunge în situațiile, vădit nelegale, în care un angajat lucrează câte 12 ore pe zi ca să recupereze câteva astfel de zile de absență.