Conținutul contractului colectiv de muncă: aspecte importante pentru părțile care ajung la un consens privind încheierea acestuia

Codul muncii face trimitere directă la dispozițiile acestui tip de contract de 66 de ori, precizând de fiecare dată că anumite aspecte specifice pot fi reglementate la nivel intern sau chiar la nivel de grup de unități ori de sector prin negociere colectivă, iar ambele părți ar trebui să încerce, în limitele bunei-credințe, să încheie și să înregistreze unul.

În privința negocierii este prevăzută o obligație pentru toate unitățile care au cel puțin 10 salariați, nefiind prevăzută și obligația de se ajunge la un acord cu orice preț sau în orice condiții.

Astfel, în cazul în care părțile nu pot ajunge la un acord, sunt stabilite atât procedurile declanșării și desfășurării conflictelor colective de muncă, cât și regulile și condițiile pe care ambele părți le vor respecta, inclusiv modul în care un astfel de conflict poate ajunge în instanță.

Iată, mai jos, 34 de aspecte importante în privința conținului acestui contract:

1. Condițiile privind utilizarea semnăturii electronice pot fi stabilite prin negociere în contractul colectiv de muncă sau prevăzute în regulamentul intern, cu consultarea colectivă a salariaților.
2. În cazul modificării unor elemente din cadrul contractelor individuale de muncă, prevăzute de art. 17 alin (3) din Codul muncii, nu este necesară încheierea unui act adițional dacă aceste modificări sunt prevăzute de contractul colectiv sau de lege.
3. Modalitățile în care urmează să se realizeze verificarea prealabilă a aptitudinilor profesionale și personale ale persoanei care solicită angajarea, atunci când ele nu sunt prevăzute de lege, pot fi stabilite prin negociere colectivă.
4. Pe durata perioadei de probă salariatul beneficiază de toate drepturile și are toate obligațiile prevăzute în legislația muncii, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în regulamentul intern.
5. Salariații au obligația de a respecta prevederile cuprinse în contractul colectiv de muncă aplicabil.
6. Angajatorul este obligat să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, dar și din contractul colectiv de muncă, atunci când există unul.
7. Periodicitatea comunicării informațiilor privind situația economică și financiară a unității, această comunicare fiind o obligație a angajatorului, se stabilește prin negociere, în contractul colectiv de muncă.
8. Angajatorul este obligat să consulte (colectiv) salariații  în privința deciziilor susceptibile să afecteze substanțial drepturile și interesele acestora.
9. Indemnizația de delegare/detașare și plata cheltuielilor de deplasare și cazare pot face obiectul negocierii colective și pot fi stabilite prin contractul colectiv de muncă.
10. Pe durata suspendării contractului individual de muncă pot fi acordate alte drepturi negociate și stabilite în cadrul contractului colectiv.
11. Condițiile în care poate fi suspendat un contract individual de muncă în cazul absențelor nemotivate pot fi stabilite, prin negociere, în contractul colectiv.
12. Regimul abaterilor grave și/sau al celor repetate, precum și stabilirea poate face obiectul negocierii colective.
13. Procedura de evaluare, dacă nu este expres stabilită prin lege, poate face obiectul negocierii colective.
14. Compensațiile de care poate beneficia un salariat concediat atunci când se constată inaptitudinea fizică și/sau psihică pot fi stabilite atât prin negociere colectivă, cât și individuală.
15. Compensațiile acordate în cazul concedierilor care nu țin de persoana salariatului, dacă nu sunt expres prevăzute de un act normativ, pot fi acordate în condițiile stabilite în contractul colectiv.
16. În privința tratamentului egal între salariații cu contract de muncă pe durată determinată sau temporari și cei încadrați pe durată nedeterminată, atunci când nu există salariat comparabil în unitate, vor fi avute în vedere dispozițiile legii părților (contractului colectiv). Regula este valabilă și pentru contractele de muncă cu timp parțial.
17. Excepțiile privind extinderea perioadei de referință de la 4 luni la 6 sau chiar la 12, pot fi luate în calcul exclusiv în cazul în care ele au fost negociate și stabilite colectiv, prin contractul colectiv.
18. Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru de 40 de ore poate fi negociat și stabilit în cadrul contractului colectiv.
19. În cazul salariaților de noapte, durata normală a timpului de muncă poate depăși, prin excepție, 8 ore într-un interval de referință de 24 de ore, numai în cazul în care prin contractul colectiv s-a prevăzut acest lucru.
20. Durata, condițiile și modul de acordare a pauzei de masă fac obiectul negocierii colective.
21. Acordarea repausului săptămânal în cursul săptămânii (excepție de la regula generală) și sporul de weekend se pot negocia colectiv.
22. Zilele libere plătite pentru evenimente deosebite pot fi stabilite prin contractu colectiv, cu excepția personalului plătit din fonduri publice pentru care sunt prevăzute de HG 250/1992.
23. Contractul colectiv de muncă este relevant și în cazul concediilor de odihnă, atât în privința numărului de zile, cât și atunci când programarea este colectivă, inclusiv în cazul în care este obligatorie acordarea unui concediu suplimentar sau în cazul în care concediul de îngrijitor depășește limita prevăzută de art. 152^1 alin (1) – 5 zile lucrătoare/an.
24. Durata concediului fără plată și procedura privind solicitarea acestuia se stabilesc prin contractul colectiv de muncă.
25. Atât data plății salariului, cât și posibilitatea ca o parte din acesta să fie plătită în natură, cu respectarea nivelului salariului minim brut pe țară, fac / pot face obiectul negocierii colective.
26. În cazul în care activitatea se desfășoară în unități dispersate teritorial și este necesară înființarea mai multor comitete de securitate și sănătate în muncă, numărul acestora se stabilește prin contractul colectiv de muncă.
27. Planul de formare profesională pe care angajatorul are obligația de a-l elabora anual, cu consultarea colectivă a salariaților, devine anexă a contractului colectiv.
28. Reguli interne specifice privind răspunderea disciplinară și patrimonială se pot negocia și stabili prin contractul colectiv.
29. Condițiile privind clauza de confidențialitate pot fi stabilite prin negociere colectivă.
30. Periodicitatea examenelor medicale, în cazul celor care lucrează în unități fără factori de risc, și diferențierea în funcție de vârstă, sex și stare de sănătate, se stabilesc potrivit reglementărilor din contractele colective de muncă.
31. Termenul de preaviz poate fi negociat colectiv, atât în cazul concedierilor, cât și al demisiei, cu respectarea perioadei minime sau maxime, după caz.
32. Prin contractele colective de muncă și/sau prin contractele individuale de muncă se pot stabili și alte condiții specifice privind munca la domiciliu, în conformitate cu legislația în vigoare.
33. Nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile, fiind posibilă negocierea coeficienților minimi de ierarhizare pe categorii de angajați/lucrători, ținând cont de standardele ocupaționale corespunzătoare.
34. Clauzele contractelor colective pot să prevadă și măsurile adoptate pentru consilierea și evaluarea profesională a angajaților/lucrătorilor, măsurile privind armonizarea vieții de familie cu obiectivele profesionale, timpul de lucru și timpul de odihnă, reglementări privind condițiile de muncă și cele referitoare la securitatea și sănătatea în muncă a angajaților/lucrătorilor, precum și alte reguli, drepturi și obligații specifice, cu respectarea dispozițiilor legale.