Angajatorii pot în continuare să plătească taxe la nivel normal în cazul studenților angajați part-time. De ce e riscantă propunerea de a lucra doar pe bază de PFA

Codul fiscal exceptează studenții și elevii cu vârsta până la 26 de ani, aflaţi într-o formă de şcolarizare, de la măsura suprataxării în cazul contractelor part-time plătite sub minimul pe economie. Astfel că, indiferent că lucrează o oră, două sau cinci, pentru contractele de muncă încheiate cu studenții se plătesc taxe proporționale cu dimensiunea salariului. 

Tot ce trebuie să aducă studentul angajatorului este dovada că este înscris într-o formă de școlarizare, pentru ca acesta din urmă să aibă dovada aplicării excepției de la suprataxare. 

Prin urmare, suprataxarea nu are de ce să descurajeze angajatorii - în special micii angajatori - în a angaja forță de muncă tânără. În cazul tinerilor școlarizați, fie că vorbim de elevi care sunt încă la liceu, fie că vorbim de studenți sau masteranzi, motivul pentru care nu se aplică suprataxarea este tocmai faptul că acești tineri nu au, teoretic, timpul necesar să lucreze full-time, ci doar part-time, așa că aplicarea suprataxării ar fi vădit injustă.

Angajatorii care le recomandă tinerilor să-și facă PFA-uri pentru a lucra este una profund greșită, dar și destul de riscantă pentru angajator. Spre deosebire de alți lucrători, în cazul tinerilor e posibil ca Fiscul să găsească ca unică sursă de venit a acestora colaborarea cu angajatorul controlat, ceea ce va duce, alături de alte indicii evidente, la concluzia că angajatorul a încercat „să fenteze” taxarea salarială și nu a încheiat contracte de muncă atunci când ar fi trebuit. Mai mult decât atât, în unitățile unde lucrează doar unul sau doi-trei oameni, lipsa contractelor de muncă va fi o problemă majoră. Așadar, angajatorul va avea o problemă și cu Fiscul, și cu Inspecția Muncii. O problemă e impunerea taxelor salariale din urmă, cu dobânzi și penalități, iar cealaltă este amenda de 20.000 de lei pentru munca nedeclarată.

Pentru ca activitatea PFA-ului să fie considerată de organele fiscale ca fiind una independentă, iar nu una dependentă, specifică unui raport de muncă, Codul fiscal impune îndeplinirea măcar a patru condiții dintr-o listă de șapte pe care le enumeră la articolul 7. 

Prima dintre cele șapte condiții este ca persoana fizică să dispună de libertatea de alegere a locului și a modului de desfășurare a activității, precum și a programului de lucru. A doua condiția din Cod e ca persoana fizică să dispună de libertatea de a desfășura activitatea pentru mai mulți clienți, a treia condiție se referă la faptul că riscurile inerente activității sunt asumate de către persoana fizică ce desfășoară activitatea, așadar nu de clientul său, respectiv nu de firma pentru care lucrează, a patra condiție din Cod e ca activitatea să se realizeze prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfășoară. 

A cincea condiția din Cod e ca activitatea să se realizeze de persoana fizică prin utilizarea capacității intelectuale și/sau a prestației fizice a acesteia, în funcție de specificul activității, a șasea e ca persoana fizică să facă, eventual, parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare și supraveghere a profesiei desfășurate. Și, în fine, ultima condiție ar fi ca persoana fizică să dispună de libertatea de a desfășura activitatea direct, cu personal angajat sau prin colaborare cu terțe persoane în condițiile legii.