Opinie: De ce propunerea privind voucherele de vacanță suportate de la buget pentru mediul privat este problematică

Propunerea legislativă prin care mai mulți parlamentari vor acordarea de vouchere de vacanță și angajaților din mediu privat, în același cuantum cu cele date bugetarilor, adică de câte 1.450 de lei pe an, ar putea să pară o idee bună privită în contextul așa-zisei discriminări existente de câțiva ani încoace în raport cu angajații de la stat care primesc acește tichete de vacanță anual. Cel puțin asta se vede uitându-ne peste primele impresii lăsate în mediul online de cei care au aflat despre această inițiativă.

Așa cum spuneam, în materialul anterior în care prezentam în detaliu măsura propusă (despre care trebuie să spunem că are o susținere generoasă la capitolul semnături), inițiatorii susțin ca principal motiv nu egalizarea unui beneficiu pentru angajații din mediul privat în raport cu cei din mediul public, ci încheierea de cât mai multe contracte de muncă și, secundar, susținerea sectorului HoReCa din România. Scopul principal enunțat de inițiatori s-ar putea să fie atins, dar nu în sensul intenționat. Mai exact:

1. Cei care vor specula măsura

Inițiatorii spun că trebuie să crească gradul de conformare fiscală - adică, printre altele, să se încheie mai multe contracte de muncă pentru a reflecta mai bine realitatea raporturilor de muncă din România (munca la negru fiind, în continuare, una dintre marile noastre probleme). 

Conform textului propunerii, angajatorii ar urma să depună anual, până la finele lui ianuarie, lista cu salariații, la administrațiile județene ale finanțelor publice. Pe liste vor figura toți salariații, mai puțin cei care au ales alt angajator, având mai multe contracte de muncă active. 

În propunere nu se prevede nicio condiție cu privire la angajați, cu excepția ideii că nu se pot acorda vouchere la mai mulți angajatori. Asta înseamnă că pe listele respective vor putea să apară și angajați mai vechi, și angajați mai noi, și cei cu normă de o oră pe lună, și cei cu normă întreagă. Desigur, legea fiscală impune suprataxarea contractelor part-time care sunt sub nivelul minimului brut pe economie, ceea ce înseamnă că și cel cu contract de o oră va plăti un impozit similar cu cel care are contract full-time și e plătit cu minimul pe economie.

Dar nu diferențele între sumele datorate statului cu titlu de impozit sunt în discuție aici (deși ele există și pot fi destul de mari), ci faptul că în arhitectura legislativă propusă de acești parlamentari, vor exista persoane care vor încheia un contract de muncă chiar și pentru o lună sau mai puțin, în luna ianuarie, pentru a beneficia apoi de bani de vacanță. 

Ca atare, în Parlament, acest aspect ar trebui neapărat avut în vedere, pentru că altfel se va ajunge în situația în care banii din impozitul pe venit colectați de stat să finanțeze vacanțele celor care nu au făcut decât să speculeze o lege defectuoasă, aceștia lucrând independent în mod normal, sezonier sau chiar la negru ori deloc. Ne amintim aici că, recent, printr-un proiect de ordonanță Guvernul motiva necesitatea de a schimba legea în privința indemnizațiilor pentru concediile de maternitate, întrucât s-a ajuns în situația în care legea e speculată de nesalariații care nu contribuie decât foarte puțin la fondul de concedii medicale, dar ajung să primească indemnizații mult peste ce contribuie. 

2. Cei scutiți de plata impozitului pe venit

În momentul de față, subiectul voucherelor de vacanță acordate bugetarilor este unul sensibil pentru angajații din mediul privat, care consideră acordarea voucherelor pentru bugetari drept discriminatorie - angajații din mediul privat pot primi vouchere, prime sau li se pot deconta cheltuielile de vacanță, dar numai în măsura în care angajatorul are bani pentru asta și voință în acest sens. Desigur, cei din mediul privat pot primi mult mai mulți bani pentru vacanță de la angajator, dacă e să ne uităm la limitele stabilite de lege pentru acordarea unui regim fiscal avantajos acestor sume de bani.

În realitate însă, nu toți cei care lucrează în instituții și autorități publice sau care-și primesc salariile de la stat primesc anual vouchere de vacanță. Nu doar că acest lucru e confirmat de astfel de angajați, care nu au primit niciodată vouchere în ultimii ani sau nu au primit în fiecare an, dar OUG nr. 8/2009 prevede: „în limita resurselor bugetare, angajatorul stabilește, în condițiile alin. (2), când acordă voucherele de vacanță, de comun acord cu organizațiile sindicale legal constituite sau cu reprezentanții salariaților, după caz”. 

Acum, revenind la propunerea legislativă recent înregistrată la Senat, se prevede că banii pentru acordarea acestor vouchere se iau din bugetul de stat, „din impozitul pe venit plătit de fiecare angajator”. Pentru că exprimarea nu e suficient de clară, ne gândim că sumele sunt cele datorate de angajați cu titlu de impozit pe venituri din salarii și asimilate salariilor, iar nu de impozitul pe venitul microîntreprinderii-angajator, de pildă.

Să ne concentrăm atenția și asupra unei categorii de persoane care nu datorează impozit pe veniturile salariale - cei scutiți, mai exact. Deși nu reprezintă neapărat o uriașă categorie în rândul tuturor salariaților din România, IT-iștii, cei ce lucrează în construcții, agricultură, industria alimentară și celelalte categorii de scutiți fie nu vor avea dreptul la tichete de vacanță din cauza scutirii, fie vor primi tichete la fel ca cei care datorează impozit pe venit. 

Această din urmă situație e de natură să nască, așa cum există actualmente discuțiile privitoare la bugetari, o altă nemulțumire în rândul angajaților din mediu privat care nu vor fi de acord să susțină din impozitele datorate persoane al căror salariu net este mai mare tocmai datorită scutirii.