Clarificare: Modul de acordare a concediului și indemnizației de maternitate pentru salariate a rămas neschimbat. Care sunt condițiile legale

Recenta OUG nr. 10/2023 a adus modificări în ceea ce privește asigurarea pentru concedii și indemnizații de maternitate și în privința cuantumului maxim al indemnizației doar în cazul celor care se asigură prin încheierea unui contract cu casa de sănătate. Salariații însă, precum și cei ce lucrează în baza unor raporturi de serviciu nu se încadrează în această categorie. 

Cei care realizează venituri din desfăşurarea unei activităţi în baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detaşare sau a unui statut special prevăzut de lege (inclusiv cei ce realizează astfel de venituri în România, dar de la angajatori din state care nu intră sub incidenţa legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale), precum și beneficiarii indemnizației de șomaj nu trebuie să facă demersuri pentru a beneficia de asigurare pentru concediile de maternitate, conform OUG nr. 158/2005 (ordonanța concediilor medicale). 

Cu excepția beneficiarilor de șomaj, care sunt asigurați fără plata unei contribuții, angajații și ceilalți asigurați din paragraful de mai sus ajungă să plătească oricum, alături de toate celelate taxe salariale, inclusiv o contribuție care se duce în contul asigurării pentru concedii și indemnizații medicale. Nesalariații însă trebuie să facă demersuri în acest sens - să încheie contractul de asigurare pentru concedii medicale și să plătească în mod efectiv o contribuție. 

În cazul salariaților, nu au fost modificate aspecte privind concediul și indemnizația de maternitate. Concediul de maternitate înseamnă, de fapt, concediul pentru sarcină (63 de zile) și pentru lăuzie (63 de zile), pe o perioadă de 126 de zile calendaristice, perioadă în care asigurata beneficiază de indemnizaţie de maternitate. 

Bine de știut e că inclusiv cele care nu mai sunt angajate la momentul când ar putea să intre în concediul de sarcină au aceleași drepturi, atâta vreme cât pot dovedi că nu au pierdut calitatea de asigurat din vina lor - de pildă, nu și-au dat demisia, nu au fost concediate din motive imputabile lor (disciplinare, de exemplu) și nu au semnat un acord de încetare a contractului. Cel mai bun exemplu este cel al concedierilor pentru desființarea postului - angajata care și-a pierdut astfel locul de muncă și nu și-a mai găsit un altul, tot va avea dreptul la concediul și indemnizația de maternitate, potrivit OUG nr. 158/2005. 

În fine, bine de știut că stagiul minim de asigurare (de cotizare, adică) este de șase luni realizate în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul medical. Cât despre indemnizația de maternitate, aceasta reprezintă 85% dintr-o bază de calcul ce se determină astfel: media veniturilor brute lunare din ultimele șase luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de asigurare, până la limita a 12 salarii minime brute pe ţară lunar.