UPDATE: În cazul detașărilor din privat la stat, nu i se poate plăti detașatului mai mult decât prevede Legea salarizării bugetarilor. Detașările din privat pe posturi înghețate, nepermise. Decizia ICCJ, publicată azi

• lămurirea aplicabilității art. 47 alin.(1), alin.(2), alin.(4) şi alin.(5) Codul muncii în cazul unui angajat detașat din privat, unde salariul este unul negociat, pe un post la stat, plătit conform Legii salarizării bugetarilor;
• dacă într-o atare detașare operează o excepție de la prevederea din Codul muncii ce stabilește plata drepturilor salariale mai favorabile în cazul detașatului și
• dacă cazul în care unui astfel de salariat i-au fost plătite de către angajatorul la care a fost detaşat drepturi salariale care nu depăşesc nivelul convenit prin contractul individual de muncă, dar care depăşesc nivelul maxim prevăzut de Legea nr. 153/2017 pentru postul ori funcţia pe care a fost detaşat, este justificată obligarea sa la restituirea către angajatorul la care a fost detaşat, cu titlu de plată nedatorată, a diferenţelor?

Când posturile sunt blocate, nici detașările nu sunt permise în sistemul public

„Ca atare, nu se poate aprecia că în perioada în care este interzisă ocuparea posturilor vacante prin concurs sau examen, în cadrul autorităților și instituțiilor publice, sunt totuși permise ocuparea acestora prin detașare și acordarea de drepturi salariale personalului detașat în cuantum superior propriilor angajați”, spune ICCJ. Nici nu ar fi necesară o prevedere expresă care să interzică detașările, pentru că prin simplul fapt că ele au loc e încălcat scopul măsurii de înghețare a acelor posturi vacante. 

De ce NU poate fi obligat angajatul detașat, în acest caz, la restituirea banilor?

Curtea subliniază faptul că sumele ce depășesc nivelul maxim de salarizare din Legea 153 sunt sume nedatorate. În acest context, sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 256 alin. (1) din Codul muncii, care dispun că salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie. 

ICCJ a analizat de ce în situația de față nu vorbim de o chestiune discriminatorie, ci de o măsură justificată de necesitatea salarizării unitare a personalului plătit din fonduri publice. Cu toate acestea, erorile statului nu ar trebui remediate cu suportarea costului de către persoanele fizice, iar în cazul de față, salariatul detașat a crezut că o să primească suma trecută în contractul său de muncă, iar asta i-a fost confirmat și prin actul de detașare - deci, e în afara vreunei culpe. 

„Împrejurarea că angajatorului-cedent i-ar putea fi pusă în sarcină obligația de a plăti diferența dintre drepturile cuvenite celui detașat potrivit legii speciale, Legea-cadru nr. 153/2017, și cele prevăzute în contractul individual de muncă nu poate fi consecința executării respectivului contract pe durata detașării, ci, eventual, a unui acord în acest sens al părților contractante. Un asemenea acord nu este interzis de lege, dar nici nu interesează prezenta analiză”, spune Curtea, referindu-se la acordul dintre angajatorul cedent și cesionar. Tot în afara analizei Curții e și aspectul că angajatul detașat din privat ar putea avea un temei bun să refuze detașarea tocmai pentru că la angajatorul bugetar unde e detașat ar urma să primească un venit mai mic.