UPDATE: Propunere respinsă la Senat: Interdicția de a mai stabili libere legale fără compensații pentru angajatorii din privat și decontarea sporurilor pe care aceștia trebuie să le plătească

Propunerea legislativă privind măsurile compensatorii ale fondului de salarii în cazul instituirii de sărbători legale în care nu se lucrează a fost înregistrată la Senat în primăvară și s-ar aplica începând din ianuarie 2024. Senatul a dat însă un prim vot, respingând propunerea. Rămâne acum votul deputaților pe textul acesteia. 

În forma sa actuală, la primul articol, parlamentarii care au înregistrat-o sugerează ideea că ar trebui modificat art. 139 (1) din Codul muncii astfel încât să fie interzisă majorarea numărului de libere legale fără prevederea unui mecanism de compensare pentru angajatorii privați. 

„Modificarea prevederilor art. 139 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (...) în sensul majorării numărului zilelor de sărbătoare legală în care nu se lucrează este interzisă în lipsa aplicării de măsuri compensatorii pentru angajatorii din mediu privat”, scrie, mai exact, la art. 1 din propunerea legislativă.

Mai departe, este definit angajatorul din mediul privat ca fiind orice angajator căruia nu i se aplică Legea nr. 153/2017, precum și ce ar presupune măsurile compensatorii: 

„Prin măsuri compensatorii se înțelege dispoziții fiscale de natura facilităților, deducerilor, compensărilor sau similare al căror scop este contracararea cheltuielilor suplimentare suportate din fondul de salarii de angajatorii din mediul privat ca urmare a respectării prevederilor art. 139-142 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii”. Mai exact, compensații pentru angajatorii care respectă legea. 

În cadrul Consiliului Economic și Social (CES), doar reprezentanții părții patronale au avizat favorabil propunerea. Consiliul legislativ critică însă propunerea atât pe modul în care este formulată, cât și pe partea de fundamentare, parlamentarii susținând de exemplu că România are cele mai mult zile libere legale din Uniune, ceea ce este fals, așa cum subliniază și Consiliul legislativ - Spania, de exemplu, are mai multe astfel de zile.

O interdicție care-i vizează, de fapt, pe colegii senatori și deputați

Propunerea legislativă este, obiectiv vorbind, un exemplu de tentativă de legiferare cu grave carențe, atât din perspectiva modului de redactare, cât și din expunerea de motive, această chestiune fiind subliniată ulterior și de către Consiliul legislativ -- parlamentarii care o susțin nu înțeleg conceptele legale cu care operează.

Pe de o parte, parlamentarii nu vin concret cu modificări legislative sau completări la Codul muncii, ci cu o propunere legislativă care face sugestii - probabil, adresate comisiilor speciale care se ocupă cu amendarea textului propus inițial sau votat la cealaltă Cameră. 

Art. 1 din propunerea legislativă stabilește o interdicție: să nu se mai adauge alte zile libere legale (probabil la lista actuală, doar că nu se înțelege exact acest lucru) fără ca angajatorii să fie compensați cumva pentru cheltuielile implicate de aceste libere legale (care sunt plătite). Doar că liberele legale sunt introduse nu de angajați, nu de angajatori, ci de însuși legiuitorul primar - Parlamentul. 

Cu alte cuvinte, propunerea legislativă pare mai degrabă un manifest către colegii senatori și deputați în a nu se mai „întinde” cu atâtea libere legale în Codul muncii pentru că deja am ajuns să avem de 2,5 ori mai multe decât acum 20 de ani, potrivit expunerii de motive a propunerii. 

Totodată, parlamentarii care semnează propunerea nu sunt siguri nici cu privire la măsurile de compensare care s-ar cuveni ori cu privire la condițiile în care s-ar aplica acestea. 

Angajatorii din privat „riscă falimentul” din cauza prea multor libere legale

„Odată cu creșterea numărului de zile libere la care angajații au dreptul a crescut proporțional și presiunea asupra cheltuielilor cu forța de muncă a firmelor raportat la numărul zilelor productive. În sectoarele unde procesul de producție sau prestarea de activități nu pot fi întrerupte, angajatorilor li se dublează cheltuielile salariale pentru zilele respective. Eforturile financiare ale unui astfel de operator echivalează pentru un singur angajat al său cu o lună și jumătate de muncă în regim normal.

Considerând că orice prevedere suplimentară privind zile libere suportate de angajator înseamnă cheltuieli pe seama rezultatelor financiare ale unei întreprinderi, și că proliferarea lor ar putea împinge firmele cu situație financiară fragilizată de crizele suprapuse pe care le traversează economia înspre pierderi și faliment, inițiativa legislativă propune ca orice astfel de nouă reglementare să fie însoțită de măsuri compensatorii”, scriu inițiatorii în expunerea de motive. 

În cazul angajaților care trebuie să lucreze în zilele de sărbătoare legală, angajatorul trebuie să le asigure compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile - aceasta e regula de bază în cazul acesta, conform art. 142 din Codul muncii, iar acordarea sporului de cel puțin 100% este subsidiară. 

„În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru”, prevede Codul muncii.

Problema e că angajatorii preferă să acorde din start acest spor, în loc să dea curs regulii stabilite de lege - să acorde angajaților respectivi liber în alte zile.

Pe de altă parte, parlamentarii nu par să fie suficient de informați cu privire la realitatea multor angajatori din România, unde liberele legale nu sunt plătite niciodată. La o simplă căutare pe forumuri de discuții de legislația muncii, vom vedea numeroși reprezentanți ai angajatorilor care nu interpretează legea în sensul că i-ar obliga să plătească liberele legale (de exemplu, Vinerea Mare), mergând pe principiul: „nu scrie în lege expres că trebuie plătite”. 

Liberelor legale anuale li se adaugă multe libere pentru situații care se întâmplă de câteva ori în viață

Tot din expunerea de motive aflăm că, dincolo de liberele legale enumerate la art. 139, s-au tot adăugat și alte tipuri de zile libere la care angajatorii au dreptul. De pildă, spun parlamentarii, concediul paternal (acordat, probabil, o dată sau de două ori într-o viață de salariat sau niciodată pe perioada unui anume raport de muncă). 

Din păcate, aceștia consideră în mod eronat concediul paternal ca fiind o exemplificare a art. 147 din Codul muncii, respectiv zile libere plătite pentru evenimente familiale deosebit:

„Alte zile libere sunt de asemenea acordate angajaților, neconformarea fiind sancționată cu amenzi consistente. Astfel, art.147 prevede faptul că în cazul unor evenimente familiale deosebite, angajații au dreptul la zile libere plătite stabilite prin diferite legi sau incluse în contractele colective de muncă sau regulamentele interne. Cu titlu exemplificativ o astfel de lege este cea a concediului paternal, Legea nr. 210/1999, conform căreia tatăl nou-născutului are dreptul la 10 zile libere lucrătoare plătite, respectiv 15 zile dacă absolvă un curs de puericultură, respectiv o zi liberă în cazul în care salariatul este donator de sânge, pentru ziua donării (HG nr. 1364/2006)”, spun inițiatorii care semnează această propunere legislativă, enumerând apoi și liberele pentru părinți date atunci când se suspendă activitatea școlară, precum și zilele libere pentru căsătorii, decese (care, de asemenea, la fel ca în cazul concediului paternal, se întâmplă excepțional).

Conform Codului muncii, zilele libere în care nu se lucrează sunt următoarele:

Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt: 1 și 2 ianuarie, 6 ianuarie - Botezul Domnului - Boboteaza, 7 ianuarie - Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, 24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române, Vinerea Mare, ultima zi de vineri înaintea Paștelui, prima și a doua zi de Paști, 1 mai, 1 iunie, prima și a doua zi de Rusalii, Adormirea Maicii Domnului, 30 noiembrie - Sfântul Apostol Andrei, 1 decembrie, prima și a doua zi de Crăciun, precum și două zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creștine, pentru persoanele aparținând acestora (cu regimul special de recuperare în cazul în care ar ajunge să aibă liber și în zilele de sărbătoare creștină). 

Cea mai recentă completare la lista din Codul muncii, redată mai sus, a fost anul acesta, când s-a votat în Parlament ca zilele de 6 și 7 ianuarie să fie libere, iar, înainte de acestea, Vinerea Mare a fost introdusă în listă. 

Între timp, alți deputați au mai depus la Parlament o propunere cu obiect similar, în care denunță în mod expres populismul altor colegi deputați și senatori în oferirea de nenumărate zile libere legale angajaților din România. Mai mult decât atât, aceștia denunță proasta inspirație a Guvernului de a acorda libere-punte angajaților de la stat, chestiune care duce la frustrarea angajaților din privat, care nu pot munci din cauză că autoritățile și instituțiile publice nu au program și vor să beneficieze și ei de zile libere.

Astfel, inițiatorii celei de-a doua propuneri spun că angajatorii ar trebui să poată cere de la Ministerul Muncii sporul pe care trebuie să-l plătească angajaților ce lucrează în zilele de sărbătoare legală.