„Statele membre ale Uniunii Europene plus Norvegia, Islanda, Liechtenstein, Elveția și Marea Britanie au fost invitate să semneze un Acord-cadru (“Acord”) în domeniul securității sociale care va oferi angajatorilor și angajaților posibilitatea de a opta pentru menținerea în sistemul de securitate socială din țara în care angajatorul este înregistrat atunci când angajații lucrează în regim de telemuncă din țara de reședință, pentru o perioadă de timp mai mică de 50% din totalul activității (comparativ cu prevederile anterioare Acordului care menționau o perioadă maximă de 25%).
Acordul se bazează pe prevederile articolului 16 alineatul (1) din Regulamentul 883/2004/CE privind coordonarea sistemelor de securitate socială”, scrie KPMG într-o informare publicată în aprilie.
Acordul a intrat în vigoare la 1 iulie 2023 pentru acele țări care aderat până la acel moment (adică au semnat acordul) sau după 1 iulie 2023, pentru acele țări care vor adera la Acord dupa această dată, cu mențiunea că Acordul nu se va aplica retroactiv, mai precizează KPMG.
Noul acord se referă însă numai la telesalariați (care își desfășoară activitatea folosind tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor), iar nu și la alte tipuri de lucrători.
„Pentru a beneficia de prevederile Acordului, trebuie să existe o solicitare transmisă autorităților din țara de înregistrare a angajatorului, pentru eliberarea formularului A1. Cu excepția câtorva situații specifice, solicitarea de eliberare a formularului A1 trebuie efectuată în avans, deoarece Acordul nu acoperă solicitările retroactive.
În esență, chiar dacă Acordul nu a intrat în vigoare încă, considerăm important pentru companii să identifice situațiile în care angajații își desfășoară activitatea în regim de telemuncă dintr-o țară diferită de țara de înregistrare a angajatorului, pentru a putea determina în mod corect aplicabilitatea Acordului.
O astfel de analiză este necesară și în contextul cerinței conform căreia companiile și angajații trebuie să solicite în timp util și în avans eliberarea formularului A1, existând riscul ca cererile retroactive să fie respinse”, transmite KPMG.
Notă: Formularul A1 confirmă faptul că angajatul își achită contribuțiile sociale în altă țară din UE, dacă este detașat sau lucrează în mai multe țări în același timp.
Odată ce telemunca a câștigat interes în rândul angajaților, angajatorii au fost sfătuiți cu privire la implicațiile fiscale pe care le poate avea plecarea telesalariaților în afara țării și desfășurarea activității într-una sau mai multe țări. Astfel, angajatorii trebuie să analizeze fiecare situație în parte pentru a stabili dacă contribuțiile sociale ajung să fie datorate în alt stat decât cel de origine. Un angajat poate rămâne asigurat în România, chiar dacă își desfășoară telemunca în alt stat membru al UE, iar pentru asta angajatorul poate solicita formularul portabil A1. În lipsa formularului A1, există riscul ca angajatul să datoreze contribuții sociale în statul în care acesta prestează munca, risc care aduce după sine și alte riscuri fiscale (detalii, aici).