Exercitarea dreptului la grevă: Zece întrebări și răspunsuri esențiale

O introducere necesară în dreptul la grevă

Curtea de Justiție a stabilit în 2007, pentru prima dată, că dreptul de a întreprinde o acțiune colectivă, inclusiv dreptul la grevă, face parte integrantă, ca drept fundamental, din principiile generale ale dreptului UE, cu precizarea că exercitarea acestui drept poate fi supusă unor restricții.

De asemenea, în expunerea de motive care stă la baza Regulamentului Consiliului se arată că „chiar dacă instrumentele aplicabile nu fac trimitere întotdeauna în mod explicit la dreptul sau libertatea de a intra în grevă, dreptul de a desfășura acțiuni colective, care este un corolar al dreptului la negocieri colective, este recunoscut prin diferite instrumente internaționale pe care statele membre le-au semnat sau la care acestea au aderat”, iar în unele state acest drept se bucură de o protecție constituțională, așa cum este și cazul României.

Art. 28 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene recunoaște în mod expres dreptul la negocieri colective, care, în caz de conflicte de interese, include dreptul de a recurge la acțiuni colective pentru apărarea intereselor, inclusiv la grevă.

Constituția recunoaște dreptul de asociere al lucrătorilor încă din 1938, însă asocierea în sindicate a fost introdusă în 1952, fiind ulterior păstrată și în cadrul celor adoptate ulterior, iar în acest moment art. 9 confirmă că organizațiile sindicale „contribuie la apărarea drepturilor și la promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor lor”, în timp ce art. 43 alin (1) prevede explicit că „salariații au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice și sociale”, în condițiile prevăzute de legile speciale incidente, așa cum stabilește alin (2).

Codul muncii recunoaște dreptul la grevă al salariaților în cadrul art. 233-236, în timp ce modul concret de exercitare al acestui drept este reglementat de Legea nr. 367/2022, iar toate aceste dispoziții indică în mod cert o serie de aspecte principale:

Ce este greva?

Greva reprezintă încetarea voluntară și colectivă a lucrului de către salariați, aspecte prevăzute atât de Codul muncii, cât și de Legea dialogului social, potrivit drepturilor constituționale, europene și internaționale.

Legea dialogului social recunoaște dreptul organizațiilor sindicale de a utiliza, în vederea realizării scopului pentru care sunt constituite, o serie de mijloace și specifice, respectiv:

1. Negocierile
2. Procedurile de soluționare a litigiilor prin conciliere
3. Medierea și/sau arbitrajul
4. Petiție
5. Pichet de protest
6. Marș, miting și/sau demonstrație 
7. Greva

Astfel, greva reprezintă un mijloc legal care poate fi utilizat „în scopul promovării intereselor lor profesionale, economice, sociale, cultural-artistice și sportive, precum și al apărării drepturilor individuale și colective ale acestora prevăzute în contractele colective și individuale de muncă, în acordurile colective de muncă și raporturile de serviciu, în convențiile colective de muncă, precum și în legislația națională, în pactele, tratatele și convențiile internaționale la care România este parte.”

Este obligatorie medierea sau arbitrajul, anterior declanșării grevei?

„Medierea sau arbitrajul conflictului colectiv de muncă este obligatorie/obligatoriu dacă părțile, de comun acord, au decis acest lucru înainte de declanșarea grevei sau pe parcursul acesteia.”.

Deși nu există o obligație în acest sens, părților pot stabili, de comun acord, să utilizeze aceste mijloace, dacă ele sunt de natură să asigure atât echilibrul negocierilor, cât și  atingerea obiectivelor potrivit principiului bunei-credințe.

Cum și când poate fi declarată greva?

„Greva poate fi declarată numai dacă, în prealabil, au fost epuizate posibilitățile de soluționare a conflictului colectiv de muncă prin procedurile obligatorii” și „numai după desfășurarea grevei de avertisment”.

De asemenea, angajatorul trebuie să cunoască, cu cel puțin 2 zile lucrătoare înainte, momentul declanșării grevei, iar în cazul unităților prevăzute de art. 173 din Legea 367/2022, acest termen este de 5 zile lucrătoare.

Organizatorii grevei au obligația de a comunica inspectoratului teritorial de muncă în raza căruia își are sediul unitatea în care se declanșează greva, atât declanșarea, cât și încetarea grevei.

Cine decide intrarea în grevă?

1. Hotărârea de a declara greva se ia de către organizațiile sindicale îndreptățite să negocieze contractul colectiv de muncă și care au declanșat conflictul colectiv de muncă.
2. În lipsa sindicatelor reprezentative, hotărârea de a declara greva se ia de către sindicatele nereprezentative cu acordul scris a cel puțin unei pătrimi din numărul angajaților/lucrătorilor unității.
3. Pentru angajații/lucrătorii unităților în care nu sunt organizate sindicate, hotărârea de declarare a grevei se ia de către reprezentanții angajaților/lucrătorilor, cu acordul scris a cel puțin unei pătrimi din numărul angajaților/lucrătorii unității.

Practic, hotărârea de a declara greva nu este condiționată de existența unei organizații sindicale, dreptul la grevă fiind recunoscut oricărui lucrător, însă ținând cont de faptul că, oricare ar fi organizatorul, procedura și dispozițiile legale vor fi respectate corespunzător, de regulă grevele sunt declarate de organizațiile sindicale care dispun de resursele umane și materiale necesare.

Ce tip de grevă pot declara lucrătorii, în afara celei propiu-zise?

1. Greva de avertisment reprezintă, în primul rând, o procedură prealabilă grevei propriu-zise și se desfășoară cu cel puțin două zile lucrătoare înainte de aceasta, iar în cazul unităților prevăzute de art. 173, termenul este de 5 zile. Practic, greva de avertisment reprezintă „un semnal de alarmă” sau un avertisment pentru angajatorul care nu ia în considerare revendicările lucrătorilor. În același timp, greva de avertisment are și rolul de a-l proteja pe angajator, oferindu-i timp pentru a identifica și propune soluțiile legale de soluționare a conflictului, înainte de a se confrunta cu reducerea sau oprirea activității.
2. Greva de solidaritate reprezintă o formă de susținere a revendicărilor greviștilor din cadrul unei unități din același sector de activitate, dar și un semnal puternic privind existența unor probleme ori situații similare la nivelul întregului sector de activitate. Deși este un drept recunoscut explicit de Legea dialogului social, durata acesteia nu poate depăși o zi și trebuie anunțată în scris angajatorului, cu cel puțin 48 de ore înainte de data încetării lucrului. 
3. Greva împotriva politicii sociale și economice a Guvernului poate fi declarată de federațiile și confederațiile sindicale reprezentative și reprezintă încetarea voluntară și colectivă a lucrului de către angajați/lucrători ca urmare a efectelor politicilor sociale sau economice care au condus la diminuarea unor drepturi prevăzute de contractele/acordurile colective de muncă aplicabile la data adoptării politicilor respective. 

Cine poate participa la grevă?

Participarea la grevă este liberă și nimeni nu poate fi constrâns să participe sau să nu participe la grevă. Pe durata unei greve declanșate într-o unitate pot înceta activitatea și angajații/lucrătorii unor subunități sau compartimente care nu au participat inițial la declanșarea conflictului colectiv de muncă.

Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă fapta persoanei care, prin amenințări ori prin violențe, „împiedică ori obligă” un angajat/lucrător sau un grup de angajați/lucrători „să participe la grevă ori să muncească în timpul grevei”.

Ce nu poate face angajatorul?

1. Nu poate sancționa lucrătorii care participă la grevă sau sunt implicați în organizarea acesteia, participarea la grevă sau organizarea acesteia nefiind o încălcare a obligațiilor de serviciu, ci o exercitare a drepturilor.
2. Nu poate încadra personal care să îi înlocuiască pe cei aflați în grevă, iar nerespectarea acestei dispoziții constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
3. Nu poate beneficia de serviciile unui salariat temporar, dacă urmărește să înlocuiască astfel un salariat al său al cărui contract de muncă este suspendat ca urmare a participării la grevă.
4. Nu-i poate constrânge pe lucrători, prin amenințare ori prin alte mijloace nelegale sau contrare principiului bunei-credințe, să nu participe sau să renunțe la grevă, iar aici avem în vedere întreg ansamblul normativ care reglementează relațiile de muncă și buna desfășurare a lor.

Ce poate face angajatorul?

• Poate solicita organizatorilor ca pe perioada negocierilor greva să fie suspendată, urmând a fi reluată fără parcurgerea procedurilor inițiale dacă nu se ajunge la un acord privind încetarea grevei.
• Se poate adresa tribunalului în a cărui circumscripție se află unitatea în care s-a declarat greva cu o cerere prin care se solicită instanței încetarea grevei, dacă apreciază că greva este neconformă ori nelegală.
• Își poate continua activitatea cu lucrătorii care, fără a fi constrânși, au decis să nu intre în grevă și poate solicita participarea unui reprezentant al inspectoratului teritorial de muncă.
• Poate solicita organizatorilor să-și respecte obligația de a asigura funcționarea continuă a utilajelor și a instalațiilor a căror oprire ar putea constitui un pericol pentru viața sau pentru sănătatea oamenilor.

Ce se întâmplă cu contractele de muncă ale lucrătorilor aflați în grevă?

Potrivit art. 160 din Legea dialogului social, „pe toată durata participării la grevă contractul individual de muncă sau raportul de serviciu al angajatului/ lucrătorului, după caz, se suspendă de drept”, ceea ce presupune aplicarea corespunzătoare a art. 51 alin (1) lit. f) din Codul muncii și art. 3 alin (2) lit. o) și art. 4 alin (1) lit. e) din HG 905/2017.

În același timp, fiind în discuție exercitarea unui drept fundamental, drepturile de asigurări de sănătate ale lucrătorilor aflați în grevă nu pot fi suspendate, deci rămân asigurați pe toată durata grevei. Astfel, chiar dacă avem în vedere o situație în care contractul de muncă este suspendat de drept, lucrătorii aflați în grevă nu sunt afectați în privința drepturilor care țin de asigurările de sănătate.

Aceste garanții sunt de natură să asigure libera exercitare a drepturilor constituționale și să nu aducă atingere art. 49 alin (2), (3), (5) și (6) din Codul muncii.

Cum și când încetează greva?

Greva încetează, cu caracter general, în momentul în care părțile aflate în conflict încheie un acord privind soluționarea revendicărilor care au determinat declararea ei.

În situația în care, după declanșarea grevei, mai mult de jumătate din numărul angajaților/lucrătorilor care au hotărât declararea grevei renunță în scris la grevă, aceasta încetează, însă orice retragere din grevă a unui angajat/lucrător trebuie transmisă în scris, individual, atât Comitetului de grevă, cât și angajatorului.

Greva încetează în momentul în care instanța competentă constată că aceasta este nelegală. În cazul în care greva este neconformă, adică a fost omise aspecte procedurale prevăzute de lege, aceasta nu încetează imediat, ci organizatorul are la dispoziție 24 de ore pentru a  remedia neconformitățile, iar numai în cazul în care acest termen este depășit greva devine ilegală.