CJUE: În cazul anulării unui contract de credit ipotecar cu clauze abuzive, consumatorii au dreptul să ceară băncii o compensație mai mare decât ratele lunare plătite

Considerând că clauzele de conversie care determină cursul de schimb din contractul său de împrumut, încheiat în 2008, sunt abuzive și că prezența lor invalidează acest contract în totalitate, împrumutatul a introdus o acțiune împotriva băncii din Polonia care i-a dat împrumutul și i-a cerut inclusiv plata unei sume de bani corespunzătoare unei jumătăți din câștigul pe care l-a realizat acea bancă, pentru o anumită perioadă, prin utilizarea ratelor lunare plătite în executarea contractului. În susținerea acțiunii, consumatorul arată că banca a încasat aceste rate lunare fără niciun temei legal. 

Instanța poloneză a întrebat CJUE dacă e posibil ca în situația unui contract de împrumut ipotecar, anulat pentru motivul că nu poate continua să existe după eliminarea clauzelor abuzive, să se solicite o compensație care să depășească rambursarea sumelor respective plătite în temeiul acestui contract, precum și plata dobânzilor de întârziere la rata legală de la data punerii în întârziere.

Decizia CJUE în cauza C-520/21 a fost că dreptul UE nu se opune unei atare compensații. Directiva privind clauzele abuzive nu reglementează în mod expres consecințele nevalidității unui contract încheiat între un profesionist și un consumator după eliminarea clauzelor abuzive, așa că revine statelor membre să stabilească astfel de consecințe, cu condiția de a nu încălca norme prevăzute de dreptul Uniunii. 

Pe de altă parte, directiva privind clauzele abuzive nu le permite băncilor să facă același lucru, adică să solicite e consumatorului o compensație care să depășească rambursarea capitalului plătit, precum și plata dobânzilor de întârziere legale. 

„Curtea subliniază că, în speță, anularea eventuală a contractului de împrumut ipotecar este o consecință a utilizării unor clauze abuzive de către Bank M. În consecință, nu se poate admite nici ca aceasta să obțină avantaje economice din comportamentul său ilicit, nici să fie despăgubită pentru dezavantajele provocate de un asemenea comportament.

În plus, Curtea consideră că argumentul referitor la stabilitatea piețelor financiare nu este relevant în cadrul interpretării directivei, care urmărește să protejeze consumatorii. Pe de altă parte, profesioniștii nu pot eluda obiectivele pe care le urmărește aceasta pentru un motiv de menținere a stabilității piețelor financiare. Astfel, instituțiilor bancare le revine sarcina de a-și organiza activitățile în conformitate cu directiva”, potrivit deciziei recente.

Prevederile directivei sunt transpuse și în legislația noastră, în Legea nr. 193/2000: