Cinci ani mai târziu, angajatorii încă nu au înțeles diferența între muncă la domiciliu și telemuncă. De ce e importantă încadrarea corectă a raportului

Deși din 2020, când a debutat pandemia de COVID-19, angajații au trecut în mod extrem de numeros la munca de acasă, cei mai mulți lucrând de pe laptop, tabletă etc., conceptul de telemuncă și diferențierea în raport cu munca la domiciliu nu este încă pe deplin înțeles. 

Munca la domiciliu este reglementată pe scurt în Codul muncii, pe când telemunca este reglementată printr-un act normativ special - Legea 81/2018. Deși regimul telemuncii include unele condiții speciale, telesalariaților li se aplică și Codul muncii, în materiile care nu sunt special reglementate în Legea nr. 81/2018 (spunem că legea specială se completează cu cadrul legal general aplicabil relațiilor de muncă).

Merită spus, înainte de orice, că nici telemunca, nici munca la domiciliu nu pot fi rezumate doar la ideea că „angajatul lucrează de acasă” - ambele, dar în special cea dintâi, înseamnă ceva mai mult de atât. 

Legea telemuncii prevede că nerespectarea dispozițiilor referitoare la obligația de a prevedea în mod expres în contractul individual de muncă sau în actul adițional la acesta prestarea unei activități în regim de telemuncă se sancționează cu amendă de 10.000 lei pentru fiecare persoană. Totodată, acordarea celor 400 de lei pentru acoperirea unor cheltuieli, bani care au un regim fiscal special, nu e valabilă decât pentru cei care au contract de telemuncă, nu și pentru cei încadrați cu muncă la domiciliu.

Ce au în comun?

1. Activitatea nu se desfășoară într-un loc organizat și gestionat de către angajator, iar salariații își execută sarcinile și atribuțiile conform contractului și așa cum sunt prevăzute în fișa postului.
2. Munca se prestează în beneficiul și sub autoritatea angajatorului, adică există raportul de subordonare.
3. Drepturile salariale nu sunt afectate și nici în privința timpului de muncă și de repaus nu există diferențe.
4. Responsabilitățile privind securitatea și sănătatea lucrătorilor sunt în sarcina angajatorului și salariații au obligația de a furniza o serie de informații pentru a-i permite angajatorului să evalueze riscurile, să întocmească documentația necesară și să pună în aplicare măsurile corespunzătoare.
5. Există egalitate de tratament în toate aspectele care țin de relația de muncă.
6. În cazul ambelor contracte trebuie precizat expres faptul că este muncă la domiciliu sau telemuncă.
7. Evidența timpului de muncă se ține în condițiile stabilite în scris, fie în contract (telemuncă), fie printr-un acord scris sau direct în contract (munca la domiciliu).

Care sunt diferențele?

1. În cazul contractului de muncă la domiciliu salariatul își stabilește singur programul de lucru, în timp ce telesalariatul organizează programul de lucru de comun acord cu angajatorul.
2. Cheltuielile privind transportul materiilor prime și al produselor finite sunt suportate de angajator în cazul contractului de muncă la domiciliu, iar în cazul telemuncii acest aspect poate fi negociat și stabilit în cadrul contractului de telemuncă, fiind posibilă preluarea/transferarea acestei sarcini către telesalariat.
3. În contractul de telemuncă părțile pot stabili, de comun acord, ca mijloacele necesare desfășurării activității să fie asigurate de către telesalariat, acest lucru nefiind posibil în cadrul contractului de muncă la domiciliu unde sunt aplicabile regulile generale potrivit cărora angajatorul asigură resursele necesare.
4. Munca la domiciliu presupune prestarea activității într-un singur loc, adică la domiciliul sau cel mult reședința declarată potrivit legii. Telemunca permite, dacă părțile nu au stabilit altfel prin negociere, desfășurarea activității „de oriunde”, adică în alt loc decât cel organizat de angajator, inclusiv de la domiciliu sau reședință. Chiar dacă este permisă desfășurarea activității „de oriunde”, Legea 81/2018 le permite părților să negocieze și să stabilească unul sau mai multe locuri din care se va putea desfășura activitatea, adică să limiteze acel „de oriunde”.
5. Pentru acoperirea unor cheltuieli, în cadrul contractului de telemuncă părțile pot negocia și stabili acordarea a cel mult 400 de lei lunar fără obligația prezentării unor documente justificative și fără plata contribuțiilor și a impozitului.
6. Telemunca presupune utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor, iar în cazul în care această condiție este îndeplinită, avem un contract de telemuncă și în cazul în care părțile au stabilit clar că activitatea se va desfășura la domiciliul salariatului.
7. Telemunca este posibilă și în cazul stabilirii unui program de muncă individualizat (hibrid), prin utilizarea formulelor de muncă la distanță, în timp ce munca la domiciliu presupune stabilirea de către salariat a programului de lucru.