avocatnet.ro 
Prevederile Directivei (UE) 2023/970 se vor aplică „tuturor lucrătorilor care au un contract de muncă sau un raport de muncă, astfel cum este definit de legislația, convențiile colective de muncă și/sau practicile în vigoare în fiecare stat membru, ținând seama de jurisprudența Curții de Justiție”. Totodată, în materia obligațiilor puse în sarcina angajatorilor pentru procesul de recrutare, directiva li se aplică, desigur, și solicitanților de locuri de muncă.
Obligațiile de transparență, față de noii și față de potențialii angajați, precum și obligațiile de raportare ce le incumbă marilor angajatori vor ajunge să fie efectiv impuse companiilor din România doar după ce prevederile directivei sunt preluate și în dreptul intern.
„Tuturor lucrătorilor” înseamnă inclusiv angajații cu timp parțial, cei abia în perioada de probă, inclusiv angajații pe perioadă determinată, cei ce muncesc prin agent de muncă temporară, dar, mai subliniază directiva, se va aplica inclusiv celor cu funcții de conducere ce lucrează în baza unui raport de muncă.
Dincolo de contractul de muncă, directiva se mai referă și la cei care sunt asimilați angajaților din anumite puncte de vedere - ucenicii, internii sau stagiarii, lucrătorii domestici sau cei care lucrează prin platforme.
„Cu condiția îndeplinirii criteriilor relevante, lucrătorii casnici, lucrătorii la cerere, lucrătorii intermitenți, lucrătorii pe bază de tichete, lucrătorii prin platforme, lucrătorii încadrați în muncă protejată, stagiarii și ucenicii intră sub incidența prezentei directive. Existența unui raport de muncă ar trebui stabilită pe baza faptelor care descriu desfășurarea efectivă a muncii, și nu pe baza descrierii pe care o dau părțile raportului în cauză”, scrie, mai exact, în directivă.
De asemenea, sunt protejate interesele angajaților atât din mediul privat, cât și interesele celor din mediul public.
Dar PFA-urile? În mod normal, PFA-ul nu lucrează doar pentru un singur client pe o perioadă de timp, ci pentru mai mulți. Dar, așa cum am mai discutat și cu alte ocazii, nu de puține ori, din rațiunea aplicării unui regim fiscal mai avantajos, angajații „se transformă” în PFA-uri și lucrează pentru foștii lor angajatori sau aleg această variantă încă de la bun început. Din start, raportul lor este similar unuia de muncă, doar că nu există un contract tipic, ci unul de prestări servicii, însă angajatul este, în realitate, subordonat companiei pentru care prestează acele servicii, cel puțin din anumite puncte de vedere.
În textul directivei se trimite în mod expres la jurisprudența CJUE pentru a explicita termenul de „lucrător”, iar una dintre deciziile CJUE relevante este C‑413/13, care se referă la „falșii independenți”.
„Existența unui raport de muncă ar trebui stabilită pe baza faptelor care descriu desfășurarea efectivă a muncii, și nu pe baza descrierii pe care o dau părțile raportului în cauză”, scrie în directivă. Ca atare, termenul de lucrător și protecția oferită de directivă s-ar putea extinde și asupra lucrătorilor care nu au încheiat un contract de muncă per se, ci un alt tip de contract, dar există multe similarități cu raportul de muncă.
mirel_gr