Hărțuirea la locul de muncă: Insultarea unui angajat, printr-un e-mail adresat și altor colegi de-ai săi, poate fi sancționată

O situație care a ajuns în atenția CNCD, destul de simplă: într-un e-mail adresat petentului (salariatul lezat) și colegilor săi, fostul șef al unei instituții l-a numit și l-a acuzat pe acesta dintâi că este un „interlop”, „șantajist”, „personaj dubios”, „impostor”, „laș” ș.a. asemenea, în legătură cu o cercetare disciplinară care-l viza pe petent ca urmare sesizării formulate de fostul șef. 

Conform celor reținute de CNCD, „petentul consideră că a fost supus unui tratament intimidant, jignitor, ostil, degradant și umilitor în fața colegiilor de serviciu din cauza transmiterii de către partea reclamată, a unui e-mail adresat tuturor celor 80 de angajaţi ai instituţiei, prin care aduce acuzații nefondate și folosește cuvinte denigratoare și jignitoare la adresa petentului”.

Astfel, CNCD a considerat că situația a fost una de hărțuire, ca formă de discriminare - apelativele folosite în acel e-mail, în contextul în care au fost făcute, fiind de natură să îi lezeze demnitatea petentului, și să îl supună unui tratament intimidant, ostil, degradant şi umilitor în faţa celor peste 80 de colegi de serviciu. 

Desigur, în astfel de situații, și contextul faptelor este deosebit de important - petentul a fost acuzat, în acel e-mail, că a răspândit la alte instituții publice informația că salariile în instituția (CNSC) sa sunt prea mari și, din cauza aceasta, n-a mai putut interacționa cu colegii săi ulterior acelui e-mail: „prin acţiunea de jignire şi de imputare a celor afirmate în întregul spaţiu public al Consiliului, reclamatul a reuşit să contureze, în opinia colectivului, o percepţie negativă asupra petentului şi să îi provoace nelinişte şi suferinţe interioare”. Autorul e-mailului, fostul șef al acelei instituții, ar fi contribuit, așadar, la linșarea publică a angajatului său.

Vinovatul a trebuit să plătească către CNCD o amendă de 1.000 de lei, dar merită precizat că, inițial, CNCD nu i-a dat dreptate petentului, însă acesta a obținut ulterior anularea hotărârii CNCD în instanță. 

Hărțuirea este interzisă și sancționată și prin Codul muncii, și prin OG nr. 137/2000. În plus față de Codul muncii, OG nr. 137/2000 mai prevede și conceptul de hărțuire morală la locul de muncă, de sancționarea acestor fapte ocupându-se CNCD, iar nu inspectorii de muncă. Ordonanța sancționează expres orice hărțuire la locul de muncă comisă de către un angajat - cu amenda de la 10.000 lei la 15.000 lei.

În schimb, angajatorul care nu ia măsuri pentru a preveni și combate hărțuirea riscă amenzi între 30.000 și 50.000 de lei. Iar dacă stabilesc reguli sau măsuri interne care să oblige, să determine sau să îndemne salariaţii să comită fapte acte de hărţuire morală la locul de muncă, amenzile aplicabile sunt în cuantum de 50.000 până la 200.000 de lei. Mai mult decât atât, CNCD poate obliga angajatorii la plata unor despăgubiri pentru angajaţii care au fost victimele hărţuirii morale la locul de muncă, iar cei care nu vor da banii celor vătămați riscă amenzi și mai mari - între 100.000 la 200.000 lei.

Notă: Pentru cei care se întreabă de ce amenda dată de CNCD este atât de mică, deși valorile minime expuse mai sus sunt, evident, cu mult mai mari, trebuie menționat că amenzile respective nu erau prevăzute de OG 137 la momentul săvârșirii faptei din acest dosar. CNCD a aplicat cea mai mică amendă din OG 137 pentru faptele de hărțuire. 

Constituie hărţuire morală la locul de muncă şi se sancţionează disciplinar, contravenţional sau penal, după caz, orice comportament exercitat cu privire la un angajat de către un alt angajat care este superiorul său ierarhic, de către un subaltern şi/sau de către un angajat comparabil din punct de vedere ierarhic, în legătură cu raporturile de muncă, care să aibă drept scop sau efect o deteriorare a condiţiilor de muncă prin lezarea drepturilor sau demnităţii angajatului, prin afectarea sănătăţii sale fizice sau mentale ori prin compromiterea viitorului profesional al acestuia, comportament manifestat în oricare dintre următoarele forme:

a) conduită ostilă sau nedorită;

b) comentarii verbale;

c) acţiuni sau gesturi.

Constituie hărţuire morală la locul de muncă orice comportament care, prin caracterul său sistematic, poate aduce atingere demnităţii, integrităţii fizice ori mentale a unui angajat sau grup de angajaţi, punând în pericol munca lor sau degradând climatul de lucru. În înţelesul OG 137/2000, stresul şi epuizarea fizică intră sub incidenţa hărţuirii morale la locul de muncă.