Opinie: Modificarea taxelor, fără alte măsuri de consolidare fiscală, riscă să nu rezolve problema bugetului, dar să creeze alte dezechilibre

Articol scris de Daniel Anghel, Partener, Liderul serviciilor fiscale și juridice, PwC România.

Cu alte cuvinte, avem o problemă sistemică care nu poate fi rezolvată cu câteva reglaje, ci printr-o abordare diferită care să vizeze atât sistemul de taxare, cât și administrarea fiscală, politica bugetară, salarizarea în sectorul public, pensiile, modul în care sunt cheltuiți banii publici, pentru că, în caz contrar, ne vom confrunta din nou cu aceleași probleme ca cele care trebuie rezolvate astăzi.

Situația finanțelor publice este bine cunoscută, de aici și obiectivele asumate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) la capitolul reforma fiscală, care au scopul de a remedia problemele actuale. În acest context, Banca Mondială (BM) a livrat un raport de analiză a sistemului fiscal la finalul anului trecut, raport care ar fi trebuit să fie publicat și pus în dezbatere publică la acel moment.

Tot conform jaloanelor asumate prin PNRR, în primul trimestru din 2023 ar fi trebuit să aibă loc „intrarea în vigoare a modificărilor aduse Codului fiscal în vederea reducerii și/sau eliminării altor stimulente fiscale cu scopul de a simplifica sistemul fiscal, de a-l face mai eficient, mai transparent și mai echitabil până în 2024 și legislația de extindere a impozitării ecologice”.

Raportul BM mai arată că este nevoie de o abordare holistică a finanțelor publice și a politicilor publice, lucru pe care mediul de afaceri îl susține de mulți ani.

Modificările propuse de BM pentru 2023 vizează, printre altele:

• înlocuirea impozitului pe tranzacții cu un impozit pe câștigurile de capital la vânzarea de proprietăți rezidențiale;
• menținerea cotei de impozitare de 10% pentru câștigurile de capital obținute prin intermediar și creșterea cotei de impozitare a dividendelor la 10%;
• norme de consolidare care să prevină divizarea artificială a întreprinderilor cu scopul de a avea acces la regimul microîntreprinderilor;
• eliminarea plafonului contribuțiilor sociale aplicat lucrătorilor independenți;
• eliminarea unor cote reduse de TVA.

Aceste propuneri urmau să fie lansate în consultare încă de la începutul acestui an, ceea ce ar fi dat suficient timp de analiză și dezbatere, astfel încât să fie preluate acele măsuri care nu creează dezechilibre mai mari și sunt implementate predictibil. Însă discuțiile au fost amânate, iar acum ne aflăm sub presiune, fiind invocată nevoia urgentă de a modifica fiscalitatea, chiar de la 1 septembrie, pentru ca România să nu suporte sancțiuni financiare. 

Concluzionând, constatăm din nou formalismul consultărilor publice și abordarea ad hoc, fără o perspectivă pe termen lung care să sprijine consolidarea finanțelor publice atât în beneficiul statului, cât și al mediului privat.

Subliniez că doar câteva modificări ale Codului fiscal, așa cum s-au mai făcut în trecut, fără analize, fără simulări economice ale impactului, nu rezolvă problemele de fond. Modul în care se face administrarea fiscală, în care se cheltuiesc banii publici, arhitectura politicilor fiscal-bugetare trebuie toate reanalizate și reașezate pe baze sustenabile pentru a avea efecte pozitive pe termen mai lung.