Stațiile de încărcare a mașinilor electrice vor trebui amplasate la fiecare 60 de km. Noi reguli impuse de UE pentru statele membre

Consiliul Uniunii Europene a adoptat marți Regulamentul pentru combustibili alternativi (RICA), normă menită să stabilească obiectivele minime obligatorii pentru toate țările Uniunii Europene în ceea ce privește instalarea unei structuri de reîncărcare și realimentare a vehiculelor terestre, navale și aeriene. Regulamentul va fi publicat în Jurnalul Oficial în toamnă și va trebui pus în practică de toate statele membre în șase luni de la data publicării.

Scopul inițiativei este acela de a reduce amprenta de carbon cauzată de sectorul transporturilor, având obiectivul concret de reducere a acestora cu cel puțin 55% (față de nivelul de referință al anului 1990) până în 2030. Implementarea sa deplină ar trebui să aducă Europa la neutralitate climatică până în 2050.

Ce presupune noua reglementare europeană

Atingerea dezideratelor privind nivelul de poluare aferent transportului rutier presupune măsuri concrete, obligatorii în fiecare țară membră a Uniunii. Concret, până la sfârșitul anului 2025, inclusiv în România, la fiecare 60 de kilometri de drumuri principale va trebui să existe o stație de încărcare pentru autovehiculele electrice. Evident, documentul prevede că puterea de ieșire a acestor stații va fi crescută anual, în funcție de numărul de vehicule înregistrate în fiecare țară.

Anticipându-se o creștere a popularității vehiculelor cu hidrogen în următorii ani (deja unii dintre marii producători de autoturisme și motociclete anunță noi generații de astfel de vehicule, mai sigure și mai eficiente), noua reglementare europeană stabilește că stațiile de încărcare cu hidrogen vor trebui construite la fiecare 200 de kilometri de drum principal (autonomia acestor mașini fiind mult mai mare decât a celor electrice), până la sfârșitul anului 2030.

Inconsistența politicilor naționale ale țărilor membre UE în ceea ce privește infrastructura de încărcare cu combustibili alternativi este unul dintre motivele pentru care trecerea la vehiculele cu amprentă climatică mică este încă destul de redusă.

Prin urmare, distribuția inegală a infrastructurii de reîncărcare accesibilă publicului larg este considerată unul dintre factorii principali care trezesc rezerve consumatorilor în adoptarea pe scară largă a acestor vehicule, iar Consiliul UE a decis obligarea țărilor membre la adoptarea unor măsuri unitare și consistente, care să încurajeze, pe de o parte, investițiile companiilor în acest domeniu, iar pe de altă parte să asigure o călătorie ușoară și fără probleme a cetățenilor în întreaga Uniune.

Vehiculele electrice au o popularitate în creștere în România, dovadă fiind ponderea din ce în ce mai mare pe care o au în totalul vânzărilor de autoturisme. Spre exemplu, începând cu luna mai 2023, vânzările de mașini electrice au fost în mod constant mai mari decât cele de mașini diesel, iar comparativ cu anul trecut, vânzările mașinilor electrice sunt mai mari cu 54.1% (sursa: Asociația Producătorilor și Importatorilor de Automobile – APIA).

Camioanele electrice vor avea o rețea de încărcare până în 2030

În ceea ce privește vehiculele grele, Consiliul recunoaște faptul că infrastructura de deservire a acestora este practic inexistentă, iar documentul emis în urmă cu două zile pune bazele unei rețele de alimentare a camioanelor cu propulsie electrică sau pe hidrogen, astfel încât acestea să poată străbate fără probleme rutele TEN-T (rețele de transport transeuropene menite să conecteze toate regiunile UE).

Astfel, până la sfârșitul anului 2030, inclusiv în România, la fiecare 60 de kilometri de drumuri principale va trebui să existe o stație de încărcare pentru camioane electrice. Rețeaua va trebui să fie suficient de puternică pentru a putea încărca bateriile unui camion electric în timpul legal de odihnă al șoferului acestuia.

Ce înseamnă pentru România

Un regulament trebuie respectat pe deplin de către entitățile cărora li se adresează și se aplică direct în statele membre. Cu alte cuvinte, acesta se aplică direct după intrarea sa în vigoare în statele membre, fără a necesita transpunerea sa în legislație națională. Un astfel de document are putere de lege, poate să creeze drepturi și obligații pentru persoane, acestea putându-l deci invoca direct în fața instanțelor naționale. un regulament poate fi utilizat ca referință de către persoane în relația acestora cu alte persoane, cu statele membre ale UE și cu autoritățile UE. Regulamentele se aplică simultan, automat și în mod uniform în întreaga Uniune.