În ce companii e necesar Comitetul de SSM și cu ce se ocupă această structură

Ca punct de plecare avem tot principiile de bază ale oricărei relații de muncă, dar și exercitarea dreptului fiecărui salariat de a fi reprezentat în relația sa cu angajatorul, adică dreptul de a alege unul sau mai mulți reprezentați, din rândul colegilor săi, care să se asigure că mediul de muncă nu reprezintă un pericol.

De asemenea, această obligație poate viza și angajatorii care au până în 49 de salariați, dacă inspectorii de muncă dispun, în funcție de natura activității și de riscurile identificate, constituirea acestuia.

Avem o obligație strâns legată de numărul de salariați, iar acest lucru înseamnă că nu există o interdicție în cazul în care un angajator, deși nu are această obligație, adică are sub 50 de salariați, decide constituirea sa.

De asemenea, chiar dacă un angajator are sub 50 de salariați, deci nu are obligația constituirii unui Comitet SSM, nu înseamnă că atribuțiile acestuia nu vor fi îndeplinite, ci ele vor fi preluate de reprezentanții salariaților cu răspunderi specifice, cei care vor fi aleși în orice unitate care are cel puțin 10 salariați.

Practic, toate atribuțiile acestui Comitet vor fi îndeplinite în orice unitate care are cel puțin 10 salariați.

Cine face parte din Comitetul SSM?

Se păstrează principiul participării echilibrate în privința consultărilor și luării deciziilor și din Comitet vor face parte în mod egal, reprezentanții angajatorului și cei ai salariaților, iar în plus, membru al Comitetului este și medicul de medicina muncii, rolul său fiind foarte important, deși nu întotdeauna este precizat acest aspect sau nu este pus în practică în mod corespunzător.

Înainte de a aborda aspectele legate de reprezentanții angajatorului și de cei ai salariaților, trebuie să subliniem faptul că întrunirile Comitetului sunt legale și în absența medicului de medicina muncii, însă nu putem aprecia că rolul său este mai puțin important.

Pornind de la principiul potrivit căruia participarea este echilibrată, angajatorul va fi reprezentat de reprezentantul său legal, acesta fiind și președintele Comitetului, iar el va fi însoțit de lucrătorul desemnat sau un reprezentant al serviciului intern de prevenire și protecție, după caz, dar și alți lucrători pe care îi va desemna, în funcție de numărul total al membrilor.

Lucrătorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern este și secretarul comisiei, el având și un rol administrativ, respectiv de a convoca ședința, în scris și cu cel puțin cinci zile înainte de data desfășurării ei, împreună cu ordinea de zi, dar și de transmite inspectoratului teritorial de muncă atât convocarea și ordinea de zi, cât și procesul verbal al fiecărei ședințe, în copie.

Lucrătorii vor alege/desemna, pentru un mandat de doi ani, reprezentanții în cadrul Comitetului, dintre reprezentanții lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor.

Constatăm că primul pas este alegerea reprezentanților cu răspunderi specifice în domeniul SSM, iar cei care vor face parte din Comitet vor fi aleși dintre aceștia, dar și că mandatul lor este limitat la doi ani.

Numărul minim al reprezentanților lucrătorilor în comitetele de securitate și sănătate în muncă se stabilește în funcție de numărul total al lucrătorilor din întreprindere/unitate, după cum urmează:

• de la 10 la 100 de lucrători - 2 reprezentanți;
• de la 101 la 500 de lucrători - 3 reprezentanți;
• de la 501 la 1.000 de lucrători - 4 reprezentanți;
• de la 1.001 la 2.000 de lucrători - 5 reprezentanți;
• de la 2.001 la 3.000 de lucrători - 6 reprezentanți;
• de la 3.001 la 4.000 de lucrători - 7 reprezentanți;
• peste 4.000 de lucrători - 8 reprezentanți.

Dacă în privința reprezentanților cu răspunderi specifice în domeniul SSM avem precizarea că ei vor beneficia de timp corespunzător, însă fără a se preciza o durată minimă în acest sens, pentru cei care fac parte din Comitetul SSM HG nr. 1425/2006 prevede și o durată minimă, în funcție de numărul total al salariaților din unitate, respectiv cel puțin:

• două ore pe lună în unitățile având un efectiv de până la 99 de lucrători;
• cinci ore pe lună în unitățile având un efectiv între 100 și 299 de lucrători;
• zece ore pe lună în unitățile având un efectiv între 300 și 499 de lucrători;
• 15 ore pe lună în unitățile având un efectiv între 500 și 1.499 de lucrători;
• 20 de ore pe lună în unitățile având un efectiv de 1.500 de lucrători și peste.

Putem utiliza aceeași formulă pentru a determina timpul necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor  și pentru reprezentanții lucrătorilor cu răspunderi specifice în cazul unităților în care nu există Comitet SSM, pentru că atribuțiile acestuia sunt preluate de acești reprezentanți.

Fiecare salariat trebuie să știe cine face parte din Comitet

O altă precizare importantă este că membrii comitetului se nominalizează prin decizie scrisă a președintelui acestuia, iar componența comitetului va fi adusă la cunoștință tuturor lucrătorilor, adică fiecare salariat trebuie să știe cine face parte din acest Comitet.

Având în vedere faptul că este transmisă convocarea și ordinea de zi inspectoratului teritorial de muncă, la întrunirile Comitetului poate participa și un inspector de muncă în cazul în care consideră că prezența sa este necesară.

Chiar dacă nu participă, inspectoratul teritorial de muncă poate verifica atât ce probleme au fost discutate, cât și ce decizii au fost luate în cadrul ședinței, pentru că în cel mult 10 zile va primi o copie a procesului verbal.

Și fiecare lucrător trebuie să cunoască aceste aspecte, iar art. 66 alin (7) din HG 1425/2006 prevede că secretarul comitetului va afișa la loc vizibil copii ale procesului-verbal încheiat.

Cu ce se ocupă acest Comitet?

Atribuțiile Comitetului (în unitățile în care nu este constituit sunt preluate de reprezentanții lucrătorilor) sunt prevăzute de art. 67 din HG 1425, respectiv:

• analizează și face propuneri privind politica de securitate și sănătate în muncă și planul de prevenire și protecție, conform regulamentului intern sau regulamentului de organizare și funcționare;
• urmărește realizarea planului de prevenire și protecție, inclusiv alocarea mijloacelor necesare realizării prevederilor lui și eficiența acestora din punct de vedere al îmbunătățirii condițiilor de muncă;
• analizează introducerea de noi tehnologii, alegerea echipamentelor, luând în considerare consecințele asupra securității și sănătății, lucrătorilor, și face propuneri în situația constatării anumitor deficiențe;
• analizează alegerea, cumpărarea, întreținerea și utilizarea echipamentelor de muncă, a echipamentelor de protecție colectivă și individuală;
• analizează modul de îndeplinire a atribuțiilor ce revin serviciului extern de prevenire și protecție, precum și menținerea sau, dacă este cazul, înlocuirea acestuia;
• propune măsuri de amenajare a locurilor de muncă, ținând seama de prezența grupurilor sensibile la riscuri specifice;
• analizează cererile formulate de lucrători privind condițiile de muncă și modul în care își îndeplinesc atribuțiile persoanele desemnate și/sau serviciul extern;
• urmărește modul în care se aplică și se respectă reglementările legale privind securitatea și sănătatea în muncă, măsurile dispuse de inspectorul de muncă și inspectorii sanitari;
• analizează propunerile lucrătorilor privind prevenirea accidentelor de muncă și a îmbolnăvirilor profesionale, precum și pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și propune introducerea acestora în planul de prevenire și protecție;
• analizează cauzele producerii accidentelor de muncă, îmbolnăvirilor profesionale și evenimentelor produse și poate propune măsuri tehnice în completarea măsurilor dispuse în urma cercetării;
• efectuează verificări proprii privind aplicarea instrucțiunilor proprii și a celor de lucru și face un raport scris privind constatările făcute;
• dezbate raportul scris, prezentat comitetului de securitate și sănătate în muncă de către conducătorul unității cel puțin o dată pe an, cu privire la situația securității și sănătății în muncă, la acțiunile care au fost întreprinse și la eficiența acestora în anul încheiat, precum și propunerile pentru planul de prevenire și protecție ce se va realiza în anul următor.

Angajatorul trebuie să furnizeze comitetului de securitate și sănătate în muncă toate informațiile necesare, dar și să prezinte un raport scris, cel puțin o dată pe an, care va cuprinde situația securității și sănătății în muncă, acțiunile care au fost întreprinse și eficiența acestora în anul încheiat, precum și propunerile pentru planul de prevenire și protecție ce se vor realiza în anul următor.

Angajatorul comunică comitetului de securitate și sănătate în muncă punctul său de vedere sau, dacă este cazul, al medicului de medicina muncii, serviciului intern sau extern de prevenire și protecție, asupra plângerilor lucrătorilor privind condițiile de muncă și modul în care serviciul intern sau extern de prevenire și protecție își îndeplinește atribuțiile.

În cazul în care angajatorul nu ia în considerare propunerile comitetului de securitate și sănătate în muncă, el trebuie să-și motiveze decizia în fața comitetului, aceasta fiind consemnată în procesul-verbal care va fi comunicat atât salariaților, cât și inspectoratului teritorial de muncă.