Concediul medical pentru Covid-19 (boală infectocontagioasă) este încă prevăzut în legislația noastră, fiind acordat conform OUG nr. 158/2005 și normelor sale de aplicare, precum și conform Legii nr. 136/2020. Potrivit acestei legi, „măsura izolării se instituie pentru persoanele bolnave cu semne şi simptome sugestive specifice definiţiei de caz, precum şi pentru persoanele purtătoare ale agentului înalt patogen, chiar dacă acestea nu prezintă semne şi simptome sugestive, și încetează la data confirmării persoanei ca fiind vindecată pe baza examinărilor clinice şi paraclinice sau a recomandării medicului care constată că riscul de transmitere a bolii nu mai există”.
Pentru perioada de izolare se acordă concediu medical de medicul curant sau de medicul de familie, după caz, așa cum ne-a confirmat recent Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), într-un răspuns care este atașat mai jos. „Totodată, menționăm că Ordinul MS nr. 1513/2021, cu modificările și completările ulterioare, constituie practic ghidul pe baza căruia se identifică pacienții cu Covid-19, se confirmă sau se infirmă diagnosticul iniţial şi se stabileşte traseul terapeutic al acestor pacienţi, în funcție de gravitatea bolii”.
Conform acestui ordin, spune CNAS, pacienții fără simptome și cei cu manifestări clinice uşoare și medii de Covid- 19 care nu prezintă factori de risc și nici nu necesită oxigenoterapie sunt izolați la domiciliu şi monitorizați de medicul de familie pentru o perioadă de 5 zile (dacă sunt vaccinați sau au mai avut boala în ultimele 90 de zile) sau de 7 zile (dacă nu sunt vaccinați și nici n-au mai avut boala în ultimele 90 de zile).
Pacienții cu forme mai grave de boală, cu forme uşoare/medii care se agravează precum şi cei cu factori de risc pot fi internaţi până la vindecare, în funcție de evaluarea stării lor medicale.