Analiză: Despre transformările transfrontaliere: De-acum, firmele se pot reloca mai ușor în interiorul UE

Articol scris de Corina Roman, Managing Associate, SIMION & BACIU.

Cinci aspecte-cheie de avut în vedere cu privire la mutarea sediului social într-un alt stat membru al UE:

• societățile se pot bucura de o mobilitate mai mare pe teritoriul UE, în virtutea libertății de stabilire;
• societatea transformată își va schimba „cetățenia” (odată cu mutarea sediului social) și „pălăria” (forma juridică);
• nimic nu se pierde, totul se transformă - toate activele și pasivele societății transformate vor aparține entității relocate în statul membru de destinație;
• societatea transformată nu va trece prin lichidare sau dizolvare, nerezultând o entitate nouă. În statul membru de origine se va face o înregistrare în registrul comerțului cu privire la radierea societății ca urmare a transformării transfrontaliere, fiind indicat noul număr de identificare al societății din statul de destinație;
• pe lângă aspectele ce țin de implementarea specifică operațiunii de transformare, trebuie analizată nevoia notificării Comisiei pentru examinarea investițiilor străine directe.

Notă: Articolul despre divizări transfrontaliere poate fi citit aici, iar articolul despre fuziuni transfrontaliere poate fi citit aici.

Mobilitate sporită pentru cele mai uzuale forme de societăți

Prin transpunerea Directivei 2.121/2019 de modificare a Directivei 1.132/2017 în ceea ce privește transformările, fuziunile și divizările transfrontaliere în legislația națională, se introduce cadrul legal necesar pentru a muta sediul social al unei societăți din categoria societăților pe acțiuni, societăților în comandită pe acțiuni, societăților cu răspundere limitată din România într-un alt stat membru. Similar, societățile din statele membre pentru care este permisă transformarea transfrontalieră, potrivit regulilor din statul membru de origine, își pot reloca operațiunile în România dacă preiau forma juridică a unei societăți pe acțiuni, a unei societăți cu răspundere limitată sau a unei societăți în comandită pe acțiuni.

Nu au această opțiune, în general, entitățile de tipul societăților listate, organismelor de plasament colectiv, societăților de administrare a investițiilor, administratorilor de fonduri de investiții alternative, societăților supuse unor instrumente, competențe sau mecanisme de rezoluție, redresare sau prevenire a crizelor, societăților în curs de lichidare și care au început să distribuie activele către asociați/acționari, societăților aflate în insolvență sau care fac obiectul unor proceduri de prevenire a insolvenței, precum nici societățile europene (SE) pentru care există deja o reglementare separată.

Mutarea sediului social se poate pune în aplicare prin operațiunea de transformare transfrontalieră dacă sunt îndeplinite anumite condiții, procedura fiind similară cu cea prevăzută pentru fuziunile și divizările transfrontaliere. Principalul avantaj este că, pentru mutarea sediului social, nu sunt necesare dizolvarea sau lichidarea entității din statul de origine și înființarea unei entități complet noi în statul de destinație. În statul membru de origine se va face o înregistrare în registrul comerțului cu privire la radierea societății ca urmare a transformării transfrontaliere, fiind indicat noul număr de identificare al societății din statul de destinație. Itinerariul societății rămâne astfel identificabil.

În ce condiții putem apela la o transformare transfrontalieră

Pentru a fi considerată o transformare transfrontalieră, și deci relocarea sediului social, este necesară îndeplinirea următoarelor condiții esențiale:

• societatea să preia o formă juridică în statul membru de destinație care să se regăsească printre formele juridice enumerate în Anexa II la Directiva 1.132/2017. Mai exact, cu titlu exemplificativ, societatea care și-ar muta sediul dintr-un alt stat membru în România ar trebui să devină o societate pe acţiuni, o societate cu răspundere limitată sau o societate în comandită pe acţiuni; și
• societatea trebuie să își transfere cel puțin sediul social în statul de destinație, păstrându-și în același timp personalitatea juridică. Prin urmare, nu se obține o nouă entitate juridică, ci se păstrează aceeași persoană juridică, în straie noi, „alese” în concordanță cu noul cadru legislativ și economic în care își va desfășura activitatea.

Prin instituirea acestor condiții minimale, se asigură în mod efectiv și în legislația din România respectarea unuia dintre principiile fundamentale ale dreptului Uniunii Europene, respectiv libertatea de stabilire, astfel cum a fost ea definită prin jurisprudența Curții de Justiție a UE.

Proiectul de transformare transfrontalieră sau punctul de pornire al mutării sediului social în cadrul UE

Așa cum ne-a obișnuit legiuitorul la fuziunile și divizările transfrontaliere, și în cazul transformării transfrontaliere va fi nevoie ca administratorii sau, după caz, membrii directoratului să întocmească un plan de transformare transfrontalieră.

Pe lângă detaliile referitoare la forma juridică pe care o va avea societatea în statul membru de destinație, printre altele, vor trebui incluse un calendar al întregii operațiuni, informații despre garanțiile acordate creditorilor, dar și informații despre ajutoarele de stat sau alte forme de sprijin primite din partea statului de origine în ultimii cinci ani. Pe parte financiară, proiectul se va baza pe cifrele din situațiile financiare auditate potrivit legii, întocmite în vederea transformării, dar a căror vechime nu poate fi mai mare de șase luni la data semnării proiectului de transformare.

La fel ca în cazul fuziunilor și divizărilor transfrontaliere, proiectul trebuie adus la cunoștința salariaților, aceștia fiind informați asupra efectului pe care operațiunea transfrontalieră îl va avea asupra forței de muncă. Salariații pot depune observații cu privire la operațiunea de transformare transfrontalieră cu minimum cinci zile înainte de data întrunirii adunării generale a asociaților/acționarilor prin care urmează să se aprobe întreaga operațiune.

Care sunt efectele unei transformări transfrontaliere

Fără a mai relua detaliile referitoare la aspectele procedurale, acestea fiind, așa cum am menționat anterior, similare celor din cazul fuziunilor și divizărilor transfrontaliere, este esențial de știut că, în urma relocării:

• de la data înmatriculării în statul de destinație, toate activele și pasivele societății transformate vor fi considerate ca aparținând aceleiași persoane juridice, dar care de această dată va avea o nouă „cetățenie” (va avea naționalitatea statului membru de destinație) și o nouă „pălărie” (o nouă formă juridică);
• dacă nu și-au exercitat dreptul de retragere, asociații/acționarii societății transformate vor fi asociații/acționarii societății din statul membru de destinație;
• drepturile și obligațiile existente la data înmatriculării în statul membru de destinație vor continua să aparțină societății cu sediul în statul de destinație.

Prin urmare, în virtutea unei flexibilități mai mari, fără a mai trece prin procedura creării unei SE, care presupunea mai mulți pași și o procedură mai anevoioasă, prin actuala reglementare o societate, cu activitatea și patrimoniul pe care le are, se poate reloca mai ușor în alte state membre.

Evident, întregul proces va necesita o atenție sporită pe parte juridică, fiscală și operațională, fiind necesară contractarea unor consultanți juridici și fiscali pentru a asigura o conformare deplină la legislațiile aplicabile și pentru a evita eventualele dificultăți care ar putea surveni la implementare (inclusiv, fără a ne limita la, autorizațiile necesare desfășurării activității).

Sub lupa Comisiei pentru examinarea investițiilor străine directe sau nu?

Un aspect care va trebui analizat cu atenție înainte de a demara o astfel de operațiune este acela al unei eventuale necesități de a notifica Comisia pentru Examinarea Investițiilor Străine Directe, cu atribuții și asupra investițiilor făcute de investitorii europeni, în urma modificărilor aduse Ordonanței de urgență a Guvernului 46/2022 privind măsurile de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2019/452 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 martie 2019 de stabilire a unui cadru pentru examinarea investiţiilor străine directe în Uniune, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996.

Nefiind investiții per se și în considerarea ultimelor interpretări date de Curtea de Justiție a UE în cazul Ungariei, cu privire la obligația de a respecta principiul libertății de stabilire, credem că există argumente suficiente pentru care transformările nu ar trebui să facă obiectul acestei examinări. Totuși, în lumina ultimelor interpretări date de autoritățile competente autohtone și având în vedere sancțiunile semnificative impuse de actele normative în vigoare, considerăm că este recomandabilă solicitarea unor clarificări cu privire la incidența acestor norme asupra transformărilor transfrontaliere.

Încheiem cu gândul la 2024, an în care sperăm să vedem cât mai multe societăți europene relocându-și activitatea în România, care rămâne un stat atractiv pentru investitori.