Lucrez 24 de ore în continuu și cineva se asigură că stau treaz în toate aceste ore

Nu contestă nimeni situația economică și nici interesul angajatorului de a-și maximiza rezultatele cu costuri reduse, însă discuția comportă, dincolo de planul de business, și un plan în care intervin normele legale - în cazul concret al angajatului ce stă la muncă 24 de ore, normele astea au la bază o realitate care nu poate fi negată: nimeni nu poate rezista fizic (probabil că nici psihic) fără repaus și odihnă timp de 24 de ore și să mențină același nivel de randament sau de vigilență. Probabil că, în mod excepțional și punctual, am rezista câteva perioade, însă pe termen lung sănătatea persoanelor respective are de suferit - de aici și limitările din punct de vedere legal.

O altă realitate este confirmată de recentele controale ale Inspecției Muncii la societățile de pază și securitate, controale în urma cărora au fost aplicate amenzi de sute de mii de lei, unele aspecte vizând chiar nerespectarea dispozițiilor cu privire la timpul de muncă și de odihnă. Da, este un domeniu reglementat și de o lege specială, însă nu derogă de la dispozițiile generale prevăzute de legislația națională și europeană.

Forumul avocatnet.ro este locul în care apar cel mai des situații care ne atrag atenția cu privire la respectarea sau încălcarea normelor legale, iar în continuare avem un caz în care salariatul ar trebui să stea treaz și vigilent cel puțin 24 de ore.

Vorbim, de fapt, nu doar despre „24 de ore”, ci despre cel puțin 24 de ore, pentru că luăm în calcul și timpul necesar deplasării către locul de muncă și ulterior către domiciliu, ceea ce se poate duce la un total de 25 sau 26 de ore.

Înainte de a ne raporta la dispozițiile legale, vă rog să vă amintiți care ziua în care nu ați dormit sau nu v-ați odihnit deloc timp de 25 de ore consecutive. Dacă s-a întâmplat, atunci cu siguranță vă amintiți și cum au fost următoarele zile, fără să vă imaginați că după 72 de ore urmează o perioadă similară.

Da, poliția poate verifica agenții de pază

Prima problemă, cea privind verificările făcute de personalul Ministerului de Interne, este relativ simplă: potrivit art. 53 lit. j) din Legea 333/2003, poliția „controlează modul în care se respectă dispozițiile legale cu privire la paza obiectivelor, a bunurilor și a valorilor, precum și a celor privind garda de corp și stabilește măsurile ce urmează să fie luate”, iar aceste aspecte ar fi trebuit să facă parte chiar din programele de pregătire pe care presupunem că firma de pază le asigură propriilor salariați.

Al doilea aspect este legat de (ne)legalitatea unui program de 24 de ore de muncă în continuu, inclusiv atunci când el este urmat de o perioadă de repaus de 72 de ore, presupunând că astfel ar fi respectate cele 40 de ore/săptămână sau cele cel mult 48 de ore care includ și munca suplimentară.

Avem și în acest caz muncă de noapte, deci nu ne vom raporta exclusiv la limita maximă de 48 de ore/săptămână, ci și la media de cel mult 8 ore/zi, într-o perioadă de referință de cel mult 3 luni.

Nici nu are rost să calculăm, pentru că putem observa că este aproape imposibil de respectat aceste dispoziții, însă ne vom raporta și la dispozițiile art. 3 din Directiva 2003/88/CE, unde avem o altă limitare a timpului de muncă, de această dată la 13 ore/zi.

„Statele membre iau măsurile necesare pentru ca orice lucrător să beneficieze de o perioadă minimă de repaus de 11 ore consecutive în decursul unei perioade de 24 de ore.”

Orice ar fi stabilit părțile în contractul individual de muncă, dispozițiile directivei sunt suficient de clare (aș spune și conforme cu limitele fizice ale oricărei persoane): din cele 24 de ore ale unei zile, un salariat trebuie să beneficieze de cel puțin 11 de repaus.

Mai mult, dacă vom scoate din cele 13 ore rămase și durata pauzei de masă (obligatorie), dar și celelalte pauze care ar trebui acordate în funcție de riscurile specifice activității, potrivit normelor SSM, constatăm că nu mai rămân nici 13 ore.