Cumulul pensiei cu salariul în noua lege a pensiilor - prevederi neclare ce vor putea crea confuzii în practică

La art. 46 alin. (2) din Legea nr. 360/2023 (articol care e deja în vigoare) avem situația în care, deși îndeplinește condițiile pensionării pentru limită de vârstă, lucrătorul alege să-și continue activitatea. Dar fără pensie, adică nu vom avea cumul pensie cu salariu.

„Persoanele asigurate în sistemul public de pensii care îndeplinesc condițiile de înscriere la pensie prevăzute la alin. (1) pot opta între acordarea pensiei pentru limită de vârstă și continuarea activității, cu acordul anual al angajatorului, până la împlinirea vârstei de 70 de ani.”

O situație cel puțin bizară, tehnic vorbind, pentru că dreptul la pensie se naște în momentul îndeplinirii condițiilor privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare, conform anexei 5.

Practic, o persoană care are stagiul complet de cotizare sau chiar mai mulți ani peste e îndreptățită să primească pensia conform punctajului realizat de-a lungul activității profesionale. Faptul că dorește (și poate) să presteze o activitate în continuare nu-l poate lipsi de dreptul constituțional dobândit conform legii.

Aici putem să ne raportăm la dispozițiile Codului muncii (pentru a găsi scuze legiuitorului care a adoptat o dispoziție lipsită de claritate) și să interpretăm în sensul unui beneficiu al salariatului care îndeplinește condițiile pensionării la limită de vârstă.

Privind astfel dispozițiile legale, putem aprecia că în momentul în care salariatul optează pentru continuarea activității, contractul său nu mai încetează de drept, adică am avea o derogare de la dispozițiile art. 56 alin (1) lit. c) teza întâi din Cod, în sensul că angajatorul nu s-ar putea opune, fiind dreptul de opțiune al salariatului.

În același timp, rămân în discuție dispozițiile art. 56 alin. (3), aici fiind necesar și acordul angajatorului, iar în acest caz nu ar fi incidente dispozițiile art. 46 alin (2) din Legea 360/2023.

Dacă simplificăm, avem trei situații distincte în acest moment:

Vorbim despre dreptul constituțional la muncă, unul pe care legiuitorul l-ar putea îngrădi.

Textul normei din Codul muncii indică foarte clar că se referă la femei, dar situația este identică și în cazul bărbaților care ar fi beneficiat de reducerea vârstei standard de pensionare (sub 65 de ani), însă aceștia nu s-au adresat, probabil, instanțelor. Aici avem o altă ipoteză, însă nu s-ar putea aprecia că este încălcat dreptul la muncă, ci dimpotrivă, pentru că vârsta standard de pensionare este de 65 de ani.

Concret, norma este „cosmetizată” astfel încât ar putea să scape de „filtrul” CCR, putând fi invocată nașterea altui drept, de a-și păstra actualul contract de muncă, în condițiile continuării activității, deci ar exclude încetarea de drept, cel puțin aparent, pentru că este în continuare nevoie de „acordul anual” al angajatorului.

De aici apare și un al doilea aspect, care la prima vedere este neconstituțional, pentru că nu vorbim despre exercitarea unui drept (la muncă) în timp ce renunț la altul (la pensie), decât în cazul în care și angajatorul este de acord.

Altfel spus, dacă angajatorul ar dori continuarea relației de muncă cu salariatul care îndeplinește condițiile de pensionare, ar putea încheia cu acesta un nou contract, în aceleași condiții.

În cazul în care, să presupunem, salariatul ar dori continuarea activității până la împlinirea vârstei de 70 de ani, în baza aceluiași contract, iar angajatorul nu și-ar exprima acordul, ar deveni incidente dispozițiile generale, deci nu vorbim despre efectiva exercitare a unui drept.

Probabil că tentativele eșuate ale legiuitorului de a limita cumulul pensiei cu salariul în sectorul public au stat la baza acestor norme lipsite claritate, iar ele vor produce efecte până în momentul în care ar putea fi declarate ca fiind neconstituționale.

În privința art. 105 din Legea 360/2023, acesta permite, cu caracter general, cumulul pensiei cu salariul, așa cum este el prezentat în situația 1 de mai sus, însă sunt și două excepții, respectiv:

• beneficiarul unei pensii de urmaș care realizează venituri lunare aflându-se în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), b) sau d), mai mari decât salariul minim brut pe țară garantat în plată;
• pensionarul beneficiar al unei pensii anticipate, care realizează venituri lunare aflându-se în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), b) sau d).

La art. 6 alin (1) lit. a), b) și d) avem:

• persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă
• funcționarii publici
• persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești, ale căror drepturi și obligații sunt asimilate, în condițiile prezentei legi, cu cele ale persoanelor prevăzute la lit. a)-c).

Avem astfel limitarea dreptului de a cumula pensia cu salariul pentru beneficiarul unei pensii de urmaș, dacă realizează venituri care depășesc nivelul salariului minim brut pe țară și pentru cei care beneficiază de pensii anticipate, nu și pentru cei care s-au pensionat la limită de vârstă.