avocatnet.ro 
Scutirea de impozit în cazul angajaților din zona IT e prevăzută în Codul fiscal ca fiind aplicabilă pentru „persoanele fizice, pentru veniturile realizate din salarii şi asimilate salariilor prevăzute la art. 76 alin. (1)-(3), până la 31 decembrie 2028 inclusiv, ca urmare a desfăşurării activităţii de creare de programe pentru calculator, în condiţiile stabilite prin ordin comun al ministrului cercetării, inovării şi digitalizării, al ministrului muncii şi solidarităţii sociale, al ministrului educaţiei şi al ministrului finanţelor”, unde ordinul comun, din 2023, prevede doar că „Angajaţii operatorilor economici care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României în conformitate cu legislaţia în vigoare, al căror obiect de activitate include crearea de programe pentru calculator (cod CAEN 5821, 5829, 6201, 6202, 6209), beneficiază de scutirea de la plata impozitului pe veniturile din salarii şi asimilate salariilor, prevăzută la art. 60 pct. 2 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal”, dacă îndeplinesc cumulativ anumite condiții.
Printre respectivele condiții enumerate în Ordinul comun nr. 20463/3964/967/1415/2023, nu regăsim însă vreuna care să impună prestarea efectivă de către salariat a activității sale în România. Ordinul se referă însă la operatorii economici care își desfășoară activitatea pe teritoriul României.
Comparativ însă, în cazul angajaților din construcții, în Codul fiscal e specificat expres că scutirea e doar „pentru activitatea desfăşurată în România”. La fel, în cazul angajaților din sectorul agricol și industria alimentară.
În practică, discuțiile se împart între două opinii principale, desigur - una care susține aplicarea scutirii și în cazul telesalariaților care mai pleacă o lună, două, trei pe an și lucrează în regim de nomad digital, să zicem și cealaltă care susține că scutirea nu a fost gândită să se aplice angajaților ce pleacă din țară, ci să se aplice oamenilor ce rămân aici. Aici intervine și o limită temporală, dincolo de care apare oricum o schimbare totală de paradigmă fiscală - cei care sunt plecați mai mult de 183 de zile din țară nu mai pot beneficia sub nicio formă de scutire de impozit în România, din moment ce obligațiile lor fiscale se mută într-un alt stat. Discuția rămâne deschisă însă în cazul celor ce pleacă mai puțin de șase luni pe an.
Telesalariații pot lucra, teoretic, de oriunde
Spre deosebire de ceilalți beneficiari ai scutirii de impozit - angajații din construcții și zona agro-alimentară - , angajații din IT au într-adevăr posibilitatea largă, teoretic, de a lucra de oriunde pentru un angajator stabilit în România.
Mai mult, legiuitorul a permis, din 2021, ca în contractele de telemuncă să nu mai fie precizat obligatoriu locul muncii. Chiar dacă și până la acel moment, când a fost modificată Legea telemuncii, puteam vorbi de telemuncă din afara granițelor, din moment ce precizarea locului muncii în contract nu mai e obligatorie, telesalariații sunt liberi să se așeze la lucru de oriunde doresc dacă în contractele lor nu e prevăzută nicio limitare convenită cu angajatorul. Pot pleca câteva luni din țară, un an sau chiar mai mult și să lucreze în continuare (și) pentru angajatorul român pentru care lucrau înainte. Desigur, telemunca din străinătate poate prezenta mai multe riscuri pentru părți, motiv pentru care specialiștii au insistat în ultimii ani ca angajatorii să limiteze, totuși, prestarea telemuncii la teritoriul României. Unul dintre riscuri este tocmai cel fiscal.
Ne întrebam, în 2022, cum pot ajunge autoritățile să afle că un telesalariat lucrează în străinătate și că asta antamează, de la un punct încolo, modificarea regimului fiscal? Simplu, ne explica atunci Andrei Popescu, Tax Manager, Soter & Partners: „România colaborează, în baza Acordului multilateral pentru schimbul automat de informații, cu mai multe state. Prin urmare, orice acțiune în străinătate, oricât de banală, precum achiziții, înregistrarea la autoritățile străine pentru imigrare, identificarea cu pașaportul, accesarea serviciilor medicale, închirierea unui apartament sau a unei camere de hotel, pot atrage atenția autorităților fiscale. În final, atât autoritățile române cât și cele străine pot convoca persoana identificată pentru clarificarea situației fiscale”. Telemunca din străinătate implică discuții multiple, nu doar pe plan fiscal. De pildă, responsabilitățile în privința SSM, accidentele de muncă, concediile medicale, securitatea datelor și lista poate lejer continua.
Notă: Le-am cerut celor de la Ministerul Finanțelor un punct de vedere pe acest subiect - de îndată ce îl vom avea, vom reveni asupra subiectului.
andrazam