CJUE: Refuzul statului român de a elibera un act de identitate unui român stabilit în Franța doar pentru că are domiciliul în alt stat este contrar dreptului UE

Cazul, inițiat de un cetățean român cu domiciliul în Franța, a ridicat problema refuzului autorităților române de a elibera o carte de identitate, esențială pentru exercitarea dreptului la liberă circulație în cadrul UE. Reclamantul, un avocat care își desfășoară activitatea atât în Franța, cât și în România, a fost refuzat din cauza domiciliului său în alt stat membru, în ciuda necesității evidente de a deține un document de călătorie valabil în UE.

În decizia CJUE publicată astăzi, în cauza C‑491/21, Curtea a avut în vedere articolul 21 al Tratatului de Funcționare a UE și articolul 45 al Cartei Drepturilor Fundamentale ale UE, coroborate cu prevederile din Directiva 2004/38/CE, stabilind că legislația unui stat membru care refuză eliberarea unei cărți de identitate cetățenilor săi cu domiciliul în alt stat membru contravine dreptului Uniunii. Curtea a subliniat că această practică constituie o restrângere nejustificată a libertății de circulație și ședere, esențială pentru orice cetățean al Uniunii.

„Autoritățile române i‑au eliberat un pașaport simplu electronic care indică faptul că are domiciliul în Franța. Întrucât viața sa privată și viața sa profesională se desfășoară atât în Franța, cât și în România, acesta își stabilește anual reședința și în România și primește, în acest temei, o carte de identitate provizorie, această categorie de carte de identitate neconstituind însă un document care să îi permită să călătorească în străinătate. La 17 septembrie 2017, reclamantul din litigiul principal a solicitat Direcției pentru Evidența Persoanelor eliberarea unei cărți de identitate sau a unei cărți de identitate electronice. Cererea menționată a fost respinsă pentru motivul că nu are domiciliul în România.  La 18 decembrie 2017, reclamantul din litigiul principal a introdus o acțiune în contencios administrativ la Curtea de Apel București (România), prin care a cerut obligarea Direcției pentru Evidența Persoanelor să îi elibereze documentul solicitat.

Prin sentința din 28 martie 2018, această instanță a respins acțiunea menționată ca neîntemeiată, cu motivarea că decizia de refuz adoptată de Direcția pentru Evidența Persoanelor este justificată de dreptul român, care prevede că se eliberează cărți de identitate numai cetățenilor români cu domiciliul în România. Ea a considerat că dreptul român nu contravine dreptului Uniunii întrucât Directiva 2004/38 nu obligă statele membre să elibereze cărți de identitate propriilor cetățeni. Pe de altă parte, instanța menționată a apreciat că reclamantul din litigiul principal nu a fost discriminat, întrucât autoritățile române i‑au eliberat un pașaport simplu electronic, care constituie un document de călătorie în baza căruia poate să călătorească în străinătate. Considerând că sentința Curții de Apel București încalcă mai multe dispoziții ale Tratatului FUE, ale cartei și ale Directivei 2004/38, reclamantul din litigiul principal a introdus un recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție (România)”, iar în acest sens Înalta Curte a sesizat CJUE pentru a lămuri chestiunea, având îndoieli cu privire la conformitatea cu dreptul Uniunii a refuzului de a i se elibera o carte de identitate reclamantului din litigiul principal.

Și la domiciliu ce scriem?

La acest moment, legislația română în materie de eliberare a documentelor de călătorie stabilește o diferență de tratament între cetățenii români cu domiciliul în străinătate, inclusiv în alt stat membru UE, și cei care au domiciliul în România, acestora din urmă putându‑li‑se elibera unu sau două documente de călătorie care să le permită să se deplaseze în interiorul Uniunii, și anume o carte de identitate și un pașaport, în timp ce primilor li se poate elibera numai un pașaport ca document de călătorie.

Guvernul român s-a apărat prin formalitățile pe care legiuitorul român le-a implementat, arătând că faptul de a refuza eliberarea unei cărți de identitate naționale cu valoare de document de călătorie resortisanților români cu domiciliul în alt stat membru este justificat în special de imposibilitatea de a înscrie pe aceasta adresa de domiciliu a resortisanților respectivi în afara României. Cu alte cuvinte, nu are ce să scrie pe cartea de identitate, așa că nu o poate elibera.

„În ceea ce privește valoarea probatorie a informațiilor privind adresa de domiciliu, indicată pe cartea de identitate, guvernul român nu a demonstrat legătura dintre indicarea unei astfel de adrese pe acest document, informație care este, fără îndoială, utilă administrației, și obligația de a refuza eliberarea unei cărți de identitate resortisanților români cu domiciliul în alt stat membru”, scrie în recenta decizie CJUE.