Angajatorii nu le pot pretinde tarife de eliberare a adeverințelor foștilor angajați

Legea nu permite impunerea unor tarife angajaților, având în vedere formularea „angajatorul este obligat”, din care rezultă fără dubiu faptul că este dreptul salariatului de a obține, fără condiționări - inclusiv financiare - acea adeverință. 

Totodată, trebuie avut în vedere timpul prevăzut de HG nr. 905/2017 pentru eliberarea adeverinței - un maxim de 15 zile de la data solicitării. 

Desigur, toate acestea sună destul de bine în teorie și suficient de just. De partea cealaltă a firului, adică dincolo de dreptul fostului angajat, stă și situația obiectivă de la angajatorul în discuție: munca pentru a putea construi adeverința respectivă presupune, în cazul de față, studierea unor hârtii vechi, cu, foarte posibil, un grad mai redus de lizibilitate și diverse alte dificultăți pe care ni le putem imagina din perspectiva practică. Situația obiectivă poate să însemne lipsa unui angajat care să ducă la îndeplinire aceste sarcini sau efectuarea de ore suplimentare de către angajații existenți. 

În scurta expunere de mai sus, angajatul lasă practic de înțeles că vrea să fie plătit pentru acea muncă pe care o consideră suplimentară. Dacă presupunem că, într-adevăr, ar fi vorba de efectuarea muncii suplimentare pentru a duce la îndeplinire acele sarcini, remunerația nu o poate căuta însă de la fostul angajat - ci exclusiv de la angajator. Cum munca suplimentară nu se plătește momentan în sectorul public printr-un spor, ci prin acordarea de timp liber corespunzător, pare că angajatul caută o remunerație pentru o muncă pe care nici măcar legea nu i-o poate oferi (ca regulă generală, oricum, acordarea sporului se face în mod subsidiar, conform Codului muncii).