„Inserarea obligatorie în cărțile de identitate a două amprente digitale este compatibilă cu drepturile fundamentale la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal. Ea se justifică prin obiectivele de combatere a realizării de cărți de identitate false și a uzurpării identității, precum și de asigurare a interoperabilității sistemelor de verificare. Cu toate acestea, Curtea declară nevaliditatea regulamentului care prevede această măsură din cauza faptului că a fost adoptat pe baza unui temei juridic greșit și, în consecință, în conformitate cu o procedură legislativă greșită. Date fiind consecințele negative grave pe care le-ar avea declararea cu efect imediat a nevalidații, Curtea menține efectele regulamentului până la intrarea în vigoare a unui nou regulament cel târziu la 31 decembrie 2026” potrivit rezumatului decizie CJUE pronunțate joi în cauza C-61/22.
Această hotărâre se bazează pe un caz adus în fața CJUE de către un tribunal din Wiesbaden, Germania, în legătură cu refuzul unei persoane de a-și include amprentele digitale în cartea de identitate nou emisă.
CJUE a evaluat mai multe aspecte juridice importante. În primul rând, a fost analizată baza juridică a Regulamentului UE 2019/1157, care impunea integrarea amprentelor digitale. CJUE a constatat că acest regulament a fost adoptat pe o bază juridică incorectă, deoarece ar fi trebuit să fie bazat pe Articolul 77, paragraful 3 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care se referă specific la documentele de identificare, și nu pe Articolul 21, paragraful 2, care are o aplicabilitate mai generală. Prin urmare, Regulamentul UE 2019/1157 a fost declarat invalid.
Cu toate acestea, pentru a evita consecințele negative grave și pentru a proteja siguranța juridică, CJUE a decis să mențină efectele regulamentului până când va intra în vigoare un nou regulament, care trebuie să fie adoptat pe baza articolului corect și într-un termen rezonabil de maximum doi ani după 1 ianuarie a anului următor datei pronunțării acestei hotărâri.
Pe lângă aspectul procedural, CJUE a analizat și dacă includerea amprentelor digitale constituie o încălcare a drepturilor fundamentale la respectarea vieții private și la protecția datelor personale, garantate de articolele 7 și 8 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Curtea a recunoscut că integrarea amprentelor digitale reprezintă o limitare a acestor drepturi, dar a concluzionat că măsura este proporțională și necesară pentru atingerea obiectivelor de interes general recunoscute de UE, inclusiv lupta împotriva fraudei documentare și asigurarea autenticității documentelor de identitate.